Conform Hotărârii Guvernului României nr. 467/12.05.2010, în fiecare an, la data de 31 mai, se aniversează “Ziua Rezervistului Militar”. Încă de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, noi, rezerviştii militari, am apreciat că instituirea acestei sărbători este o expresie a respectului de care se bucură cei care au muncit într-o instituţie prestigioasă, aşa cum este Armata României.
Statutul de rezervist militar ar trebui să fie onorant, din păcate, însă, datorită unora care nu au habar ce a însemnat viaţa militară, astăzi cadrele militare în rezervă sunt privite, de foarte mulţi oameni, cu suspiciune sau chiar cu dispreţ !
Adevărul este că rezerviştii de astăzi sunt cadrele militare de ieri, care au muncit în armată cu responsabilitate şi competenţă, în condiţii grele, de multe ori periculoase, suportând privaţiuni şi servituţii deosebite. Ei au fost la dispoziţia Armatei şi deci, a statului român, 24 de ore din 24, respectiv 365 de zile (şi nopţi, evident !) pe an. De multe ori şi-au neglijat familia şi orice interese personale, în numele îndatoririlor de serviciu. Au fost obligaţi să lucreze oriunde în ţară sau în afara graniţelor, acolo unde au cerut interesele statului. Au schimbat garnizoana de reşedinţă ori de câte ori li s-a cerut, renunţând la casă şi la relaţiile sociale pe care, în mod firesc, şi le construieşte orice om. Au fost obligaţi să renunţe la locul de muncă al soţiei şi la confortul copiilor, nevoiţi, şi ei, să schimbe instituţia de învăţământ sau chiar profilul pregătirii.
Într-o evaluare mai concretă, statutul de rezervist presupune, înainte de orice, o lungă şi consistentă activitate de pregătire profesională specifică, adică mulţi ani de şcoală, foarte multe teste, examene şi un complex sistem de cursuri de formare continuă. De exemplu, un ofiţer, ajuns doar la nivelul mediu al ierarhiei militare, a absolvit liceul militar, studii superioare cu durata de trei sau patru ani, alţi doi ani de studii în academia militară, cursuri postacademice şi numeroase alte forme de pregătire curentă.
Aşadar, cel care a parcurs un asemenea traseu se încadrează, în mod normal, în rândurile intelectualilor de elită ai ţării. Mulţi ofiţeri şi chiar subofiţeri şi maiştri, depăşesc acest standard mediu al pregătirii. Unii sunt doctori în ştiinţe, ingineri, cercetători sau medici renumiţi; mulţi au publicat cărţi valoroase; nu puţini fac parte din uniuni ale oamenilor de ştiinţă, în diferite domenii, inclusiv din Uniunea Scriitorilor; foarte mulţi au terminat a doua sau a treia facultate, vorbesc limbi de circulaţie internaţională sau pot mânui mijloace tehnice dintre cele mai moderne.
Preocuparea de bază a actualilor rezervişti militari, pe vremea când erau cadre active, a fost instruirea şi educarea personalului armatei, pregătirea structurilor militare pentru apărarea ţării. Armata are menirea să garanteze însăşi existenţa statului, suveranitatea şi interesele legitime ale acestuia, valorile sale, simbolurile naţionale şi chiar ordinea constituţională, în anumite condiţii. Unii „dăştepţi”, cu studii şi diplome cumpărate la diferite „facultăţi”, mai mult sau mai puţin facultative, privind superior la rezervistul militar de astăzi, întreabă, evident cu tendinţă: „Da’ în ce război au luptat ăştia ?” Sigur că da, lipsa totală de cultură şi de cunoaştere a istoriei îi determină să judece în acest fel. Tocmai datorită existenţei ARMATEI ROMÂNE din timpurile acelea, există ei astăzi ! Dacă n-ar fi fost ARMATA ROMÂNĂ, astăzi ar fi vorbit ruseşte, bulgăreşte, ungureşte. Statul român ar fi fost de mult desfiinţat !
Cadrele militare din acele vremuri au conceput şi au condus programe complexe de pregătire şi de dotare a armatei. Au pregătit personalul în poligoane de tragere cu toate categoriile de armament, în aplicaţii şi exerciţii tactice, indiferent de timp şi anotimp. Au muncit în tabere de experimentare a noilor mijloace de luptă, în laboratoare de cercetare şi săli de specialitate. Au gestionat documente şi acţiuni secrete, au lucrat cu tehnică sofisticată şi cu materiale periculoase. Tot ei au realizat şi au suportat reformele organismului militar, generând condiţii pentru integrarea ţării în N.A.T.O.
Într-o anumită perioadă, cadrele militare au desfăşurat şi alte activităţi, astăzi considerate anormale. Este vorba despre misiunea de constructor, şef de lucrări sau coordonator de şantier în economia naţională. Canalul Dunăre-Marea Neagră, metroul bucureştean, drumul naţional Transfăgărăşan, Palatul Parlamentului, autostrada Bucureşti-Piteşti, marile hidrocentrale, combinatele siderurgice, sistemele de irigaţii, infrastructura porturilor şi multe alte obiective economice s-au construit cu contribuţia masivă a armatei, evident sub conducerea multora dintre rezerviştii de astăzi. Se pot adăuga, aici, campaniile de împăduriri, toate campaniile agricole, munca în minele de cărbuni şi foarte multe alte lucrări.
Dat fiind specificul instituţiei militare, cadrele din armată au fost prezente în toate locurile şi în toate momentele fierbinţi din evoluţia ţării, inclusiv în nefericitele situaţii de cutremure, inundaţii sau alte calamităţi naturale. De asemenea, oamenii de bună credinţă şi cei care au studiat evenimentele din decembrie 1989, recunosc faptul că, victoria revoluţiei a fost asigurată şi cu contribuţia importantă a armatei. Întotdeauna militarii s-au integrat în viaţa societăţii, ca nişte cetăţeni responsabili, activi şi loiali.
Astăzi, rezerviştii proveniţi din Ministerul Apărării Naţionale sunt reuniţi în Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, o asociaţie importantă, cu statut de utilitate publică. Ea reprezintă interesele a peste 67.000 de persoane, majoritatea fiind membri ai acestei organizaţii.
Asociaţia asigură acţiunea coerentă şi unitară a rezerviştilor militari pentru îndeplinirea unor obiective cum sunt: integrarea firească a militarilor în evoluţia societăţii româneşti; apărarea valorilor fundamentale ale României, a tradiţiilor şi simbolurilor naţionale; susţinerea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor vârstnice; cultivarea valorilor civice ale statului de drept; educarea tinerilor în spiritului patriotismului autentic; iniţierea unor măsuri de asistenţă socială, medicală şi juridică, necesare acestei categorii sociale; promovarea sentimentelor de camaraderie între rezerviştii militari şi cadrele aflate în activitate; relaţionarea optimă cu autorităţile centrale, cu cele locale şi cu asociaţiile similare din ţară şi din străinătate.
Cu acest prilej putem reafirma că unele drepturi pentru care militează în prezent Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, provenite din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, S.R.I., S.I.E., precum şi Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în rezervă şi în retragere, nu sunt lipsite de legitimitate, nu sunt privilegii sau pretenţii fără justificare şi recompense ce se cuvin acestor cadre militare, după zeci de ani de serviciu în condiţii dure, suportând rigorile vieţii militare şi privaţiuni de tot felul, sacrificându-şi sănătatea, uneori libertatea, familia şi chiar viaţa, făcându-şi cu onoare şi demnitate datoria faţă de ţară, având mereu tricolorul în suflet, cadre care şi astăzi aduc importante servicii societăţii, statului şi Armatei României.
Ne exprimăm convingerea că, împreună cu membrii celorlalte Asociaţii ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere provenite din instituţiile apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice, alături de întreaga societate, vom contribui la rezolvarea problemelor cu care se confruntă ţara în această perioadă.
Cu ocazia aniversării Zilei Rezervistului Militar adresăm gândurile noastre bune tuturor rezerviştilor români.
BIROUL EXECUTIV
Filiala Judeţeană Bistriţa-Năsăud „General Grigore Bălan” a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”
Foto: arhiva
