Legendele greceşti ne relatează cum Prometeu, un pământean îndrăzneţ, sătul de lipsuri, a hotărât să meargă în Olimp, casa zeilor greci şi să fure Focul chiar din casa lui Zeus. Acesta a reuşit, dar a fost aspru pedepsit, fiind lăsat să zacă pe o stâncă de unde vulturii îl devorau, puţin câte puţin. Astăzi, la Bistriţa, urmaşele lui Prometeu, stăpânesc focul cu măiestrie, aşa cum doar nişte domniţe veritabile o pot face.
Când era mic, probabil că fiecare copil a auzit din gura părinţilor lui sintagma “Nu te juca cu focul!”. Din fericire mai sunt şi copii care nu ascultă şi care transform flacăra într-o artă, o artă care dăinuie de secole la civilizaţiile de peste mări şi ţări şi care de 2 ani a ajuns şi la Bistriţa: Fire Poi.
Chiar dacă pe una dintre componentele grupului o văd şi o admir în fiecare zi, fiindu-mi colegă de clasă, am rămas impresionat când am zărit-o în curtea Colegiului Naţional “Liviu Rebreanu” învârtind pe degete…ceva. Nu erau băieţi ceea ce ea învârtea pe degete ci, aveam să aflu mai târziu, fire poi. Următoarea întrebare a venit parcă automat: “Ce sunt alea?”
Cifor Nicola, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional “Andrei Mureşanu” şi memebră a acestui grup ne explică cu ce se ocupă ea şi încă vreo 15 fete: “Poi este o formă de dans ce provine din Noua Zeelandă. Presupune învârtirea unor sfori cu o greutate la un capăt. “Jucăriile” pe care le folosim noi se numesc Fire Poi deoarece la unul din capete au material inflamabil. Desigur nu am inceput direct cu fire poi ,a fost necesară o pregătire de câteva săptămâni pentru fiecare mişcare în parte cu nişte poiuri confecţionate de noi din diferite materiale uşoare. Această formă “înflăcărată” a artei poi are un impact şi un efect vizual deosebit asupra celui care priveşte, asta ne-a determinat şi pe noi să ne aprindem jucăriile. Deşi foarte frumoasă,acest tip de artă este totuşi mai periculos şi necesită, din punctul meu de vedere, mai multă responsabilitate, coordonare şi stăpânire,pentru că implică totuşi foc.”
Periculoasă sau nu, această artă se pare că are şi avantaje de ordin medical, la care nici nu m-aş fi gândit: “O urmare a mişcării continue o reprezintă îmbunătătirea fexibilităţii şi dobândirea unei dexterităţi mai ridicate a mâinilor.”
Văzându-le pe fete la antrenmente un lucru am înţeles fără să fie nevoie de explicaţii: e greu şi implică multe vânătăi!
“Acum două veri am aflat ce însemnă fire poi şi arta sa. Nu eram familiarizată cu acest tip de mişcare. M-a impresionat extrem de mult ,dar nu m-am gândit niciodată serios să mă apuc de practicarea lui. Întamplarea a făcut ca un bun amic, Seby (BUNĂ Seby!) să fie şi el la fel de impresionat şi în vara aceluiaş an (2009) . Ne-am confecţionat propriile poiuri din şosete umplute cu orez la capate. ÎImi aduc aminte primul antrenament, am petrecut o zi întreagă învăţând o mişcare elementară, însă la sfârşitul zile am izbândit. Nici numarul vânătăilor nu se lasă mai prejos. E greu la început, mai ales cu coordonarea. “
Vara a trecut şi entuziasmul Domniţei Nicola pentru această artă a scăzut şi el…pentru moment doar: “Antrenamentele cu poiurile erau din ce în ce mai rare spre sfârşitul verii,pe cât de entuzismată am fost la inceput,pe atât de repede am cedat după o vară. “Flacăra” s-a reaprins în vara anului 2010, când câteva fete din grupul nostru de dansuri medievale au fost tentate să înveţe şi ele, în urma unor spectacole cu foc pe care le-au vazut. Atunci le-am arătat că ştiu câteva mişcări, erau dintre cele mai simple, pentru începatori (ce reuşisem eu să învăţ vara anterioară). De atunci am început să perseverăm împreună, numărul nostru creşte continuu, am ajuns să practicăm mişcări mult mai complexe din categorii avansate.”
“Până acum au fost trei repezentaţii cu publicul,la Castel Dracula,la Centenarul Colegiului Naţional “Liviu Rebreanu” şi la Serbăriile Bistriţei Medievale-2011. Cu fiecare reprezentaţie numărul fetelor creşte. iar programul nostru este mai diversificat. Pe lângă “Fire Poi”, acum avem şi evantaie şi Sparkle Poi sau “scăpărici” cum ne place să-i numim.”
Grupul lor este foarte flexibil, ca şi componenţă, aşa cum chiar Nicola ne explica: “Nu pot să spun un numar exact, câte suntem,eventual statistica ultimului spectacol:
-Evantaie-Adelina Popa,Alexandra Sângeorzan;
-Fire Poi- Adelina Popa,Xonia Todoran,Encian Silvia,Cifor Nicola,Paula Filip, Pop Coman Diana, Ane Greabu,Alexandra Runcan;
– Sparkle Poi -Alexandra Laura Pop ,Encian Silvia,Ane Greabu”
Spectacolele sunt fascinante de-a dreptul. Cine a participat la Serbările Bistriţei Medievaleştie sigur despre ce vobesc, cine nu poate să vadă din poze. De pe scenă, atmosfera se simte altfel, totuşi: “ Spectacolele noastre sunt întotdeuna perfecte, glumesc desigur. E vorba de foc aici, e cam imprevizibil. Fiecare spectacol al nostru e bazat pe o coregrafie,dar niciodată planul de acasă nu e la fel cu cel din târg.Dupa cum spuneam,imprevizibil, nu poţi anticipa cu exactitate când ţi se stinge un poi şi trebuie să părăseşti zona de activitate pentru a-l putea reaprinde. Trebuie să ai grijă la mişcările tale, dar trebuie să te mişti în aşa fel încât să nu le stânjeneşti nici pe celelalte fete. La sfârşitul spectacolului coregrafiile noastre iau o alta formă. Publicul este foarte important, deoarece îţi transmite starea lui.Dacă ai parte de un public crispat şi mişcările tale vor fi mai stângace şi opusul, un public relaxat- mişcări mai line. “
Admirate şi aplaudate de toată lumea dar nesusţinute de nimeni mai mult decât moral. Of-ul lor cel mare este că nu au unde să îşi ţină antrenamentele iar costurile pentru materialele folosite la spectacole sunt suportate, de cele mai multe ori, de buzunarele lor: “Nu avem un loc anume să repetăm, ne întâlnim afară în locuri mai puţin aglomerate, aşa că suntem la mâna vremii, exersăm dacă ne permite ea. Când am fost la Serbările Bistriţei Medievale ne-au cumpărat ei ce ne-a trebuit. Momentan nu facem parte dintr-un grup sau o asociaţie, dar noi înglobăm asta în sfera dansurilor medievale pentru caă toate suntem şi în grupul de dans Nosa. Parafina pe care o folosim e la 12 lei sticla şi o dată avem nevoie de vreo 3- 4, depinde de spectacole. uneori o cumpărăm noi, în cele mai dese cazuri, uneori ni se oferă. Dacă prestăm în cadrul asociaţie unde şi dansăm, ni se cumpără cele necesare (parafina). Când prestam individual, cum a fost la Centenar, la Castelul Dracula şi altele, pe cheltuiala noastră.”
Chiar şi aşa, Zeiţele Bistriţene ale Focului se declară fidele Asociaţiei Bistriţa Medievală, chiar dacă asta le costă, cel puţin pentru moment.
