Cunoscut ca unul dintre cele sapte burguri din Transilvania, Bistrita tinde sa fie vazut doar ca un oras sasesc. De cate ori vine cineva in vizita in oras, merge sa vada centrul istoric, i se povesteste despre cladirile sasesti, despre Biserica Evanghelica, despre sasii din oras, romanii si ceea ce au creat ei raman intotdeauna in plan secund si putini sunt cei care se opresc sa priveasca cladirile realizate de acestia la inceputul secolului XX.
Minunatele vile construite in stilul Art Nouveau sau Arta 1900, sunt omise si cei mai multi turisti trec pe langa ele fara a arunca macar o privire. Despre bistriteni nici nu se pune problema, acestia au uitat sa mai aprecieze chiar si frumusetea cladirilor sasesti, cu atat mai mult a unor vile rasfirate prin oras vecine cu cladiri moderne, construite de bistritenii proaspat imbogatiti dupa ‘89. Aceste case, aflate in apropierea centrului istoric, sunt ascunse in spatele unor garduri din fier forjat si a unor gradini cochete, frumos aranjate, cu flori sau gazon tuns atent si a unor copaci plantati parca strategic pentru a oferi un aer de mister in plin centru urban. Majoritatea au fost construite in perioada 1900-1920 de catre familiile bogate din oras care, desi au fost confiscate de regimul comunist, au fost ulterior retrocedate proprietarilor de drept. Unele sunt actualmente locuinte private iar altele gazduiesc sediile unor institutii cum sunt Grupul Scolar Sanitar sau Casa Judeteana de Pensii de pe Bulevardul Republicii. Caracteristicul acestor cladiri este faptul ca nu sunt foarte inalte, in general au un etaj si o mansarda inalta, cu geamuri frumos ornamentate, dar totusi intr-un maniera simplista, impresionand prin eleganta. Majoritatea au turnulete care le dau un aspect pitoresc. O astfel de vila este cea aflata pe Bulevardul Republicii la numarul 16 si care este descrisa de istoricul de arta Vasile Duda in cartea Topografia Monumentelor Istorice din Municipiul Bistrita ca fiind „Cladire tip vila cu frontul retras de la strada, pe trei niveluri, (S+P+M), planul aproximativ dreptunghiular cu fatade de toate laturile […] soclul inalt cu ferestrele demisolului de forma rectangulara, parterul cu patru deschideri, ferestre in doua canturi, decorate de chenare si panouri din repertoriul Artei 1900”. Despre acest repertoriu al Artei 1900 istoricul de arta Rodia Harca spune ca este un joc de forme ornamentale, cautand continutul simbolic, descoperim un limbaj constructiv si simplu, combinat cu o ambianta simbolista capabila sa ne ofere un univers ornamental si iconografic in care linia si suprafata bidimensionala sunt antrenate de miscare. Ritmul ondulatoriu, vibrat sau sincopat, cu forme inchise, usoare, alungite, suple, elegante si transparente ne pun in fata unui bidimensionalism dinamic, expresiv si pictural totodata. Tonuri calde si tonuri reci, stapanite de grafismul liniei, tente plate dar luminoase cu efecte opalescente, iradiante, electrizante, care guverneaza vitraliul, conjuga ornamentul cu forma obiectului de decor si arhitectura. Tematica ornamentelor este foarte rafinata si diversa, migrand de la mediul natural, urban, mitologic, pana la imbinari si asocieri stilistice variate.
