In fiecare an, de la revolutie incoace, marile trusturi t.v. ne servesc lectia de viata, sa nu cumva sa uitam ce este suferinta, formele si modurile de dramatizare cat mai salbatice.
Asa se pastreaza un popor la picior, e de ajuns sa se puna filmul cu nefericita si rusinoasa rastignire a lui Isus ca norodul sa-si aduca aminte ca epopeea indurarii rautatii nu s-a sfarsit. Societatea a inteles bine mesajul: orice copil e capabil sa imite un betiv, sa injure plastic si elegant, sa-si mangaie agresiv colegul. In schimb nu-si gaseste cuvintele ca sa faca un compliment, sa-si ceara scuze, sa recunoasca valori, pentru ca nu vede asa ceva. Zilnic, mass-media constiincioasa alimenteaza setea de circ si sange cu variate “rastigniri”, adevarate exemple de sustinere a moralului societatii nevrotizate de atata violenta.
Banuim de bune intentii mass-media si o rugam ca macar incepand cu anul acesta sa puna accentul pe indreptarea actului salbatic de schigiuire si hartuire umana, pe luminarea neuronilor prinsi intre manele, telenovele, barfe, acuze, etc. O iluminare blanda tuturor!
