În urmă cu câteva zile un copil de patru ani şi-a pierdut viaţa la Bucureşti, când o haită de câini l-a atacat. Practic, băieţelul a murit mâncat de câini şi nu muşcat. Tristul eveniment m-a pus pe gânduri şi curioasă din fire am făcut câteva ture ale oraşului, ca să văd câţi câini avem şi dacă avem câini în haite. Aşa am constatat că avem bistriţeni care mănâncă de la container.
Am rămas plăcut impresionată să nu observ câini, care nu demult împiedicau circulaţia rutieră. Uneori aceştia traversau haotic strada ” în turmă” şi erau foarte dezorientaţi.
Iubesc animalele şi nu le doresc răul dar parcă mai mult îmi pasă de oameni şi de copii. Prima întâmplare care m-a pus pe gânduri în ceea ce priveşte câinii comunitari, pe care în trecut îi apăram de la eutanasiere, a fost atunci când cu ochii mei şi cu urechile mele am văzut şi auzit un câine care era gata să atace o fetiţă. Evenimentul a trecut şi l-am uitat, însă zilele acestea s-a întâmplat această tragedie la Bucureşti şi nu vreau să mă pun în locul părinţilor, a rudelor sau a acelui băieţel.
Astfel, în acestă după amiază, am dat câteva ture de oraş pentru a căuta maidanezii, dar aceştia au fost de negăsit. Nu stiu care este motivul dispariţiei lor, poate s-au ascuns, astăzi fiind o zi însorită, sau poate unii bistriţenii iubitori de animale îi protejează şi i-au luat în curţile lor, până ce va mai trece din furtuna pornită de autoritaţi, presă şi oameni. În schimb, nu mare mi-a fost uimirea când printre blocuri am văzut oameni care căutau în containere ceva de mancare iar in pungi isi luau pentru acasa resturile de 
mancare aruncate de locatari. Sunt chiar cei din imaginea ataşată iar când m-au văzut s-au ascuns. Un locatar care a observat curiozitatea mea a spus că uneori aceste persoane, ca să nu mai meargă până acasă, înoptează după containerele de gunoi. Cu jenă spun că pe acesti oameni i-am văzut la containerele din spatele blocurilor de pe strada Vasile Lupu, undeva aproape de cimitirul de acolo, după blocuri.
Căutarea patrupedelor fară stapân a continuat şi în zona gării, dar nu am văzut nici o coadă de căţel.
O bistriţeancă care locuieşte în zona aceasta a spus că nici ea nu a mai văzut câini comunitari. Femeia este venită recent din străinătate, unde a mucit în perioada verii. A spus că îşi aminteşte că în primăvară erau mai mulţi câini fără stăpân. Femeia fiind nemulţumită în general la serviciile de curăţenie pe care municipalitatea le oferă. Practic între blocuri este mizerie şi lipsesc şi coşurile de gunoi de pe stradă a spus îngrijorată femeia .
În căutarea câinilor vagabonzi am trecut peste linie, acolo unde ştiam că există un cuibuşor doar al lor, dar nu i-am văzut. Practic Bistriţa nu are câini comunitari. Într-un final, am văzut un căţel de talie mijlocie în staţia de autobuz de pe strada 1 Decembrie, este cel din imaginea atasată. Până am gasit un loc de parcare căţelul se plimba prin zonă. Cineva are grijă de el deoarece are apă rece sub arborii din zonă. Câinele a observat că l-am fotografiat şi a fugit, însă nu a făcut acelasi lucru când a văzut un bărbat care parea cerşetor.
Cel de-al doilea caţel pe care l-am văzut astăzi este acela din imaginea în care oamenii stau ascunşi după containerele unde se aruncă deşeurile menajere, fiind negru nu se observă aşa de bine . În concluzie, în căutarea mea de astăzi doar doi câini comunitari am văzut şi care aparţin cerşetorilor.
Municipalitatea a spus clar şi răspicat că Bistriţa stă bine la capitolul câini comunitari. Ei bine, astăzi eu nu am văzut nici un patruped pe străzile Bistriţei. Lăbuş, căţelul comunitar, cel cu trei lăbuţe negre şi una albă a dispărut.
