De fiecare dată când se apropie cumpăna anilor îmi vine în minte poezia lui Eminescu. „Trecut-au anii ca norii lungi pe şesuri”, spunea poetul. Pe măsură că trec tot mai mulţi, parcă viteza cu care se deplasează e tot mai mare. Vom îngropa anul acesta, cu toate ale lui, bune sau rele, şi îl vom întâmpina pe cel ce va să vină cu speranţa că va fi mai bun. Anul e nou, speranţa e aceeaşi.
previous post
Aventura înlocuirii unui bec
next post