Sunt bani pentru căminele de bătrâni, dar nu erau pentru spitale.
Decizia privind desfiinţarea mai multor spitale din România şi transformarea lor în cămine pentru bătrâni a scos în stradă oamenii supăraţi că spitalele, aşa cum erau ele, nu le mai pot oferi servicii medicale. Doi oameni au murit cel mai probabil pentru că nu au beneficiat de primul ajutor la timp. Sistemul sanitar românesc ar trebui întâi să fie el vindecat de boala ce îl macină, şi apoi să se ocupe de pacienţi. Cu toate că multe dintre spitalele închise nu aveau aparatura necesară, tratamentul în majoritatea cazurilor trebuia cumpărat de pacient, clădirile se aflau în faza în care aveau nevoie urgentă de reabilitare, existenţa acestor spitale ofereau localnicilor o stare de siguranţă prin faptul că acei puţini medici le erau aproape şi nu erau obligaţi să facă zeci de kilomentrii pentru a ajunge la un spital. Reforma sistemului sanitar românesc atât de necesară nu pare a-şi atinge ţelul. Vorbim de lipsa banilor şi de închiderea unităţilor spitaliceşti neprofitabile, în acelaşi timp în care Ministerul Sănătăţii face public faptul că: „Unităţile sanitare reprofilate care solicită transformarea în cămine pentru persoane vârstnice vor avea asigurată finanţarea de la data încheierii contractului”, aşadar pentru dotarea acestor locaţii există finanţare imediată, există însă şi beneficiari? Va face însă guvernul şi o schimbare de mentalitate a românilor pentru ca aceste noi cămine pentru bătrâni să aibă şi obiect de activitate?
