Mascota oraşului prezentată bistriţenilor cu fast de zilele municipiului a fost „uitată” pe pietonalul Liviu Rebreanu, având ca scop familiarizarea bistriţenilor cu struţul cu potcoavă în cioc.
Struţul a mai prins culoare şi s-a aşezat frumos la soare în centrul oraşului pntru ca cei mici şi cei mari deopotrivă să-l admire sau pe modelul „poze cu maimuţa” să imortalizeze momentul în care s-au aflat lângă acea creatură dubioasă în poză, dubioasă în realitate.
Dacă până acum am ignorat subiectul, acum nu mai pot, nu mai pot pentru că trebuie să trec zilnic, în drum spre casă, pe lână hidoşenia aia cu pretenţii de mascotă, desenată în 5 minute la mişto. Ce e mai grav este faptul că marii istorici şi specialişti se arată jigniţi de faptul că bistriţenii săracii nu sunt capabili să facă legături cu familia care a „ajutat” la alegerea struţului. Am şi eu o întrebare, dintre toate familiile, naţiile şi influenţele care ne-au bătut oraşul la pas sau călare, de ce au ales tocmai animalul acela? Pe care culmea l-au mai şi schimonosit cu „pierce-uri” pe post de potcoavă.
