Angajaţii Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bistriţa-Năsăud au dat în judecată instituţia nemulţumiţi că li s-au tăiat 25 de procente din salariu. Aceasta este ştirea pe care am descoperit-o în week-end şi am aşteptat ziua de luni dimineaţa să o verific la faţa locului cu subiecţii. Iată ce mi s-a întâmplat.
Luni dimineaţa, în jurul orei 9.00, am bătut la uşa Serviciului de Evidenţă Informatizată a Personei Bistriţa-Năsăud, am salutat şi am întrebat dacă o pot găsi pe şefă, Liliana Cotfas, care ea însăşi a dat instituţia pe care o conduce în judecată. O să revin asupra acestei probleme care mi se pare de un maxim prost gust. Nişte oameni, care butonau relaxaţi la computere, după părerea mea citeau ziarele, mi-au mormăit că nu este. I-am întrebat de ce au dat în judecată instituţia. Unul dintre ei, care mă cunoştea, mi-a răspuns cu sictir: „N-o să-ţi răspundă nimeni!”.
Pentru că nu cred că un individ, fie el şi coleg de birou, are dreptul şi puterea să-i influenţeze pe alţii, am încercat totuşi marea cu degetul, mi-am scos reportofonul şi am încercat să vorbesc cu o doamnă. Ce reacţie am primit? Îşi ţinea buzele strâns şi mima nişte sunete. În timp ce eu încercam totuşi să-i scot câteva cuvinte (între paranteze spun că am cerut să discut mai întâi cu şefa, apoi cu liderul de sindicat, deci nu m-a pasionat deloc să-i trag de limbă pe funcţionăraşi), acelaşi individ care mă cunoştea (fiindcă am locuit într-o vreme în acelaşi bloc, iar el nu-şi plătea în veci cheltuielile şi eram veşnic în conflict) mi-a spus: „E luni dimineaţa, ce vrei?”.
Am dat să ies când acelaşi a comentat în timp ce eram cu spatele şi, din postura sa de veşnic dator la asociaţie, şi-a permis să arunce cu o vitejie maximă câteva cuvinte de ocară. Bravo, domnule Lăzăroi! Întotdeauna mi s-a părut că sunteţi un adevărat erou.
La ieşirea din instituţie mi-am zis că e cazul să o sun pe doamna Liliana Cotfas al cărei birou era închis cu lacătul. Şi am îndrăznit să o sun. Unde credeţi că era dânsa în timpul serviciului? La dentist. Fireşte că nu avea niciun chef să vorbească, deşi nu era pe scaun, ci în sala de aşteptare, şi cu atât mai puţin cu mine. După două-trei bânguieli de bugetar deranjat, mi-a trântit-o că i s-au încălcat drepturile şi mi-a închis telefonul în nas.
Două lucruri vreau să semnalez aici: pe de-o parte că mi se pare cel puţin bizar ca bugetar şef ce eşti să fii la stomatolog luni dimineaţa în loc să fii la serviciu şi să-ţi faci planul de lucru pentru toată săptămâna. La stomatolog poţi merge şi la 16.00, la 20.00 dacă vrei.
Pe de altă parte, cel mai aiurea mi se pare să fii şeful unei instituţii şi să o dai în judecată. De ce spun asta? Pentru că, dacă nu îţi place de instituţia respectivă, nu eşti obligat să o conduci. Îţi poţi da demisia. Că restul se joacă de-a judecata, foarte bine, au acest drept. Că tu, ca şef, te dai în judecată pe tine fiindcă tu reprezinţi instituţia, mi se pare penibil, jenant şi pe alocuri chiar ridicol.
La final, dacă-mi permiteţi câteva mici constatări, aş vrea să spun că ultima declaraţie de avere a doamnei Cotfas este din 2008 aferentă anului 2007. La vremea aceea, dânsa lua peste 40 de milioane de lei lunar salariu. Estimez că, în 2008 şi 2009, nu i-a scăzut, ba dimpotrivă. Fireşte că aceşti bani o fac să se simtă liberă ca luni dimineaţa să fie la stomatolog, în loc să fie la serviciu, iar din când în când, să se întâlnească, la Tribunal, tot cu ea însăşi în calitate de pârât şi reclamant totodată.
Chiar nu vă este ruşine?
