Richard Lynn, psiholog britanic, autor a vreo unsprezece cărţi de specialitate, a scris se pare o faimoasă carte intitulată „IQ and the wealth of nations”. După vreo treizeci de ani de cercetări a făcut un tabel al naţiilor. Media e stabilită la 100 iar Romania are 94.
România are o situaţie interesantă, IQ-ul mediu măsurat până în anul 2006 fiind de 94, însă elita intelectuală are un IQ mediu mai bun decât majoritatea elitelor altor etnii. În clar atunci când românii sunt inteligenţi ei sunt foarte inteligenţi. E remarcabil că românii din Basarabia sunt cotaţi la un IQ mediu de 96! Ca medie, potrivit experţilor, în Europa suntem înaintea bulgarilor, grecilor sau irlandezilor, balticilor, croaţilor sau albanezilor, fără a mai vorbi de turci. În teorie suntem poporul cu cel mai bun IQ din regiunea Balcanilor.
În România pentru testări există Mensa, Centrul de Inovaţie Didactică, IRSCA Gifted Education. Se pare că România are de două ori mai mulţi copii supradotaţi decât media globală planetară! Din păcate datorită faptului că puterea politică şi economică este acaparată în România de oameni mediocri, adesea tinerii supradotaţi emigrează.
Un alt studiu al Asociaţiei Române de Hipnoză spune că este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se târăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat până la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce există cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sunt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi “decidem şi gândim sub influenţa sentimentelor”, după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.
Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. “Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei”, ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, “Emotional Intelligence”.
În prezent, când ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:
• intelectul (IQ) şi
• inteligenţa emoţională (EQ).
“În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan” (Daniel Goleman).
O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.
În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie între IQ şi EQ.
Intelectul – IQ (capul)
• ne ajută să facem socoteli;
• ne ajută să procesăm informaţii;
• se bazează pe logică;
• ne ajută să rezolvăm probleme;
• ne ajută să reuşim la şcoală;
• în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;
Inteligenţa emoţională – EQ (inima)
• ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;
• ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
• ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
• ne ajută să ne transformăm;
• ne ajută să învăţăm din experienţă;
• ne ajută să fim creativi;
• ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.
Dezavantajele intelectului
• funcţionează bine doar când suntem calmi;
• funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decât inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci când ne aflăm în situaţii critice sau când trebuie să luam rapid decizii;
• este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională);
• rămâne relativ constant toata viaţa.
Avantajele inimii
• funcţionează bine în orice situaţie;
• functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii;
• este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;
• poate creşte, chiar foarte mult.
Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.
Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.
De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vârstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv. Poate că nu întâmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobândim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufleteşti care ia locul spiritului materialist, al gândirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blândeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia.
Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului.
