Nu, nu este nici o exagerare, scoala ar trebui sa reprezinte pentru copil, A DOUA CASA, in care copilul sa creasca si sa se dezvolte armonios ,in functie de capacitatile proprii si in functie de posibilitatile , pe care scoala,privita ca o a doua casa ar trebui sa le ofere copiilor, posibilitati pe care voi incerca sa le enumar in cadrul acestei prezentari.
In primul rand, acasa ,fiecare este in familie ,la fel si scoala, ar trebui sa fie o adevarata familie,in care copilul sa intreprinda relatii armonioase ,bazate pe respect reciproc,incredere,dezvoltarea unor comportamente moral-civice, crearea sentimentului de siguranta,indepartare temerilor,nelinistilor,dezvoltarea optima a personalitatii.
Copilul trebuie indrumat sa constientizeze toate aceste atribute pozitive ,pe care scoala I le ofera si acest fapt depinde de noi,dascalii,de cat de mult ne indeplinim rolul de parintii spirituali ai copiilor nostri,elevii.
Trebuie mentionat inca de la bun inceput ,ca in ceea ce priveste abandonul scolar,exista doua mari cauze:cauze ce tin de elev si cauze ce nu tin de elev.As dori,sa ma opresc in cadrul acestei pledoarii asupra cauzelor care tin de elev si asupra modalitatilor de preventie si inlaturare ale acestor cauze.Si aici,parerile sunt impartite,acest gen de cauze suferind si ele o clasificare,si anume:cauze ce vizeaza latura afectiva a elevilor si cauze ce vizeaza partea intelectuala,preventia si inlaturarea acestora,revenind ca o mare responsabilitate,noua ,dascalilor.
Atat in cadrul cauzelor care vizeaza afectul ,cat si in cadrul celor care vizeaza intelectul,noi dascalii,trebuie sa ne comportam ca niste adevarati parinti spirituali ai acestor copii ,aflati in situatie de abandon scolar ,intorcandu-I cu dragoste si tact pedagogic ,iarasi in familia de la scoala.Enumerand cauzele,care vizeaza afectul,amintesc cateva:refuzul copilului de a mai veni la scoala,din motive ce tin de inhibitie,dezgust,faptul ca in colectivul clasei este poate marginalizat,poate etichetat,proasta colaborare profesor-elev,elev-elev ,etc.
Aici aportul nostru ca si dascali,trebuie sa fie unul semnificativ,in sensul ca de noi depinde crearea unei admosfere de lucru placuta ,interventia cu tact pedagogic in vederea eliminarii inhibitiilor de orice fel,a comportamentelor care promoveaza discriminari de orice fel practicate sub forma marginalizarii,ori a etichetarii intre colegi ,etc,caci pe langa faptul ca trebuie sa ne luam in serios rolul de parinti spirituali ai copiilor,trebuie sa fim adevarate modele de comportament,care sa vizeze corectarea altor modele gresite de comportament ale elevilor nostri.
Gandind la cauzele care vizeaza intelectul,si anume posibilitatile intelectuale reduse ale unor elevi,noi dascalii,suntem de doua ori responsabili,in sensul ca o data trebuie sa cultivam intelectul acestor copii pe care Dumnezeu nu i-a dotat corespunzator cerintelor educationale corespunzatoare programelor scolare,si a doua oara trebuie sa dam dovada de rabdare,dragoste,intelepciune,tact pedagogic,pentru a putea lucra intr-o modalitate optima cu acesti copi mai slab dotati intelectual.
Consider,ca din tot ce am amintit pana acum,un rol esential revine admosferei de lucru,pe care o cream. De ea depinde cursul evolutiei si dezvoltarii armonioase in spirit scolar al copilului.
SCOALA A DOUA CASA-PLEDOARIE IMPOTRIVA ABANDONULUI SCOLAR. PROF.CONSILIER SCOLAR-TONITA CORINA.
