Hildegard von Bingen (1098 – 1179) a fost o călugăriţă benedictină, stareţă din 1136, fiind una dintre cele mai importante reprezentante a misticismului, dar având contribuţii importante la discipline cum ar fi religie, medicină, biologie şi muzică. Deşi femeie, a reuşit să-şi construiască o reputaţie şi un renume, într-o lume dominată de un patriarhat accentuat, unde femeile aveau foarte puţine drepturi, spre deloc. Osemintele (moaştele) ei sunt păstrate în Eibingen.
Hidegard a fost fiica lui Hildebert şi Mechthild, o familie de edelfrei (nobili care se supuneau numai regelui sau împăratului), ziua şi locul naşterii ei nefiind certificate exact de biografii ei. Tatăl ei se se presupune că era Hildebert von Hosenbach. Al zecelea copil al familiei, Hidegard primindu-şi educaţia într-o mănăstire benedictină condusă de Jutta von Sponheim.
După moartea acesteia, în 1136, Hildegard este aleasă în locul ei, eveniment conform viziunii avute de ea în tinereţe. În mod repetat Hildegard are conflicte cu stareţul Hugo von Disibodenberg, pe motivul refuzului de a practica asceza (meditaţia) unul dintre principiile călugărilor. Astfel, pentru adepţii ei, Hildegard stabileşte reguli de alimentaţie mai puţin severe, iar timpul de rugăciune şi a liturghiilor este scurtat.
Conflictul se agravează când Hildegard doreşte întemeierea unei mănăstiri proprii, călugării benedictini din Disibodenberg opunându-se vehement. Hildegard caută sprijinul lui Bernard din Clairvaux (predicator cistercin renumit), pe care Hildegard l-a menţionat din nou în viziunile sale. Cu toate acestea, în anul 1141, Hildegard, cu colaborarea prepostului Volmar von Disibodenberg şi a călugăriţei Richardis von Stade, pune pe hârtie, în limba latină, viziunile ei teologice şi antropologice. Neavând cunoştinţe de limbă latină, Hildegard lasă această sarcină altora.
Opera ei de bază este Liber Scivias Domini („cunoaşterea drumurilor Domnului”) care a fost scrisă într-o perioadă de 10 ani. Cartea cuprinde 35 de miniaturi deosebite, pe teme teologice, cu scopul de a ajuta la înţelegerea textului. Textul original a dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial, dar la mănăstirea din Eibingener există o copie a documentului din 1939. În timpul unui sinod ţinut în Trier, Hildegard primeşte, în 1147, aprobarea Papei Eugen al III-lea de a-şi publica viziunile, cu menţiunea Papei că „Sfântul Duh vorbeşte prin ea”. Din acest moment, Hildegard devine foarte apreciată de personalităţile vremii, iar între anii 1147 şi 1150 primeşte acceptul pentru întemeierea mănăstirii Rupertsberg, pe malul stâng al râului Nahe.
Bunăstarea mănăstirii dă ocazia unor noi conflicte, Hildegard fiind criticată că în mănăstire s-ar duce o viaţă de lux, asta pentru că Hildegard este un cunoscut critic al Ordinului Cerşetorilor (cei ce renunţă la toate bunurile materiale), mişcare devenită tot mai populară. Deoarece numărul călugăriţelor mănăstirii creşte continu, Hildegard obţine în 1165 mănăstirea augustină din Eibingen şi întemeiază acolo încă o mănăstire-filială, unde vor fi acceptaţi toţi cetăţenii care vor să se călugărească. Astăzi, mănăstirea Rupertsberg nu mai există, fiind distrusă în 1632, în timpul Războiului de 30 de ani.
„Va veni un timp când conducătorii şi popoarele vor respinge autoritatea Papei. Unele ţări vor prefera proprii conducători ai Bisericii în loc de Papă. Imperiul german va fi divizat. Proprietăţile Bisericii vor fi împărţite, preoţii vor fi persecutaţi. După naşterea Antihristului, se vor propovădui doctrine false, iar creştinii vor îndoieli privind credinţa lor catolică. În acea perioadă, când Antihristul se va naşte, vor fi multe războaie şi ordinea va fi distrusă pe pământ. Erezia va fi agresivă şi ereticii vor predica erorile în mod deschis, fără reţinere. Spre sfârşitul lumii, omenirea va fi purificată prin mari suferinţe.
Acest lucru va fi valabil mai ales pentru cler, care va fi jefuit de toate bunurile. Când clerul va adopta un mod simplu de viaţă, condiţiile se vor îmbunătăţi. În acest moment, ca o pedeapsă pentru păcatele lor, Biserica va încerca o rezistenţa armată, simţind nici o preocupare pentru moartea corpurilor lor. Un vânt puternic va creşte în nord, o ceaţă grea şi densă de praf de divin va umple gâtul şi ochii tuturor, astfel încât, de frică, vor înceta sălbăticia. Apoi, prin poporul creştin, Sfântul Dumnezeirii va trimite semne şi minuni, ca în timpul lui Moise. Ca urmare, un număr mare de păgâni se vor alătura creştinilor în adevărata credinţă şi vor spune: „Dumnezeul creştinilor este Dumnezeu adevărat, pentru că minunile s-au petrecut printre creştini”. Vor fi doar câţiva bărbaţi rămaşi, şapte femei vor lupta pentru un singur om, care-i vor spune: „Casatoreste-te cu mine şi alungă-mi ruşinea”. Pentru că în acele zile, va fi o ruşine pentru o femeie să fie fără copil. „Înainte de a veni Cometa, multe naţiuni vor fi lovite de o mare foamete. Mare naţiune din Ocean, locuită de oameni de diferite triburi, va fi lovită un foarte mare cutremur, furtuni şi valuri uriaşe.
Va fi devastare. continentul va fi îmărţit şi în mare parte scufundat. Aceasta natiune va avea, de asemenea, mai multe nenorociri pe mare, îşi va pierde coloniile sale din est din cauza unui tigru si a unui leu. Cometa vine cu presiune extraordinară, va forţa oceanul să inunde multe ţări, provocând foamete şi aducând Marea Ciumă. Toate oraşele de coastă vor trăi în frică. Multe dintre ele vor fi distruse de valuri şi toate fiinţele vor fi ucise. Cei care scapă de valuri vor muri de o boala oribilă, nu o cunosc, deci nu pot spune care. „Pacea va reveni în Europa atunci când Crinul Alb va reveni pe tronul Franţei. În acest timp de pace, oamenilor li se va interzice să poarte arme, iar fierul va fi folosit exclusiv pentru a face unelte şi utilaje agricole.
Tot în această perioadă, mulţi păgâni şi eretici se vor alătura Bisericii. ” Tronul ultimului imperiu catolic se va prăbuşi, iar sceptrul va cădea din mâna Celui care şade pe scaunul de domnie. Urmaşul îi va fi un om foarte bătrân. Toată justiţie va înceta şi va fi călcată în picioare. Copiii lui Dumnezeu vor fi din nou persecutaţi în cele mai odioase feluri. Ochii lui Dumnezeu vor plânge. Aproape imediat după moartea Monarhului bătrân vine Antihristul. Când marele Monarh (cel care va conduce Europa) extermină turcii aproape în întregime, unul dintre musulmanii rămaşi va fi convertit, va deveni preot, episcop şi cardinal, şi atunci când noul Papă este ales (imediat înainte de Antihrist) acest cardinal va ucide pe Papă înainte de a fi încoronat. Atunci când ceilalţi cardinali se adună să aleagă viitorul papă, acest cardinal se va proclama anti-Papă, iar două treimi dintre creştini se vor duce cu el. El, ca şi Antihristul, sunt descendenţi ai seminţiei lui Dan.
Antihristul
O femeie desfrânată va concepe un fiu desfrânat. Şarpele care l-a înşelat pe Adam va influenţa acest copil, astfel că nimic bun sau virtuos nu va intra în el. Semnul Antihristului va fi un simbol infernal de botez. Oricine nu va avea acest semn de Antihrist nu va putea cumpăra nici vinde nimic şi va fi decapitat dacă refuză însemnarea.
Fiul corupţiei şi ruinei va apărea şi va domni. El nu va fi Satana însuşi, ci o fiinţă umană egală cu el în hidoşenia-i atroce. Mama lui este o femeie depravată, posedată de diavolul, care trăieşte în deşert. Ea nu va şti cine este tatăl copilului, pentru că mulţi bărbaţi o vor avea. Ea va vorbi de un miracol şi că a rămas însărcintă cu fiul ei de la Dumnezeu, într-un mod supranatural, aşa cum a fost copilul Maicii Domnului. Ea va fi venerată ca o sfântă de oameni proşti şi înşelaţi. Antihristul se va naşte într-un loc care se află în est, între două mări. Mama lui nu va lăsa pe nimeni să-l vadă, şi prin magie, ea va reuşi să câştige iubirea oamenilor pentru el. El va fi ţinut în diferite locuri secrete şi va fi păstrat izolat până la maturitate.
După ce va ajunge la maturitate deplină, el va anunţa public o doctrină ostilă religiei. Va dispreţui şi respinge botezul şi Evanghelia. Va deschide gura ca să predice contradicţie. El va spune ca devăratul Hristos a venit în persoana lui şi oamenii îl vor crede. El va spune: „Eu sunt Mântuitorul” şi oamenii îl vor crede. Va încerca să-i convingă pe evrei că el este Mesia trimis de Dumnezeu, iar evreii îl vor accepta ca atare. Doctrina sa va fi luată de la religia evreiască şi aparent nu va diferi mult de la doctrina fundamentală a creştinismului pentru a va învăţa că există un singur Dumnezeu care a creat lumea, care este omniscient şi cunoaşte gândurile omului şi recompensează pe cei care respectă poruncile Lui şi îi pedepseşte pe păcătoşi.
El nesocoteşte totul sfânt, va ridiculiza toate harurile Bisericii cu bătaie de joc diabolică. El va condamna umilinţa. El va dărâma ceea ce Dumnezeu a lăsat în Vechiul şi Noul Testament şi va spune că păcatul şi viciul nu e păcat şi viciu. Pe scurt, el va declara drumul spre Iad drept calea spre Cer. El va câştiga influenţă peste conducătorii lumii, va deveni puternic şi bogat, va duce la distrugerea celor care nu acceptă credinţa lui şi, în cele din urmă, i se va supune întregul pământ.
Pe străzile Ierusalimului, sângele creştinilor va străluci ca aurul şi va curge ca apa. În acelaşi timp, Antihristul va continua să păcălească cu minunile sale. Sclavii săi vor fabrica astfel de minuni, iar oamenii vor crede că Antihristul este adevăratul Dumnezeu. Antihristul va face pământul să se mişte, va nivela munţii, va usca râuri, va produce tunete, fulgere şi grindină, va îndepărta frunzele din copaci şi le va pune inapoi, îi va îmbolnăvi pe oameni şi-i va vindeca, va exorciza demoni pentru a-i ridica pe cei morţi la viaţă . Creştinii vor fi uluiţi şi în îndoieli grave, în timp ce adepţilor Antihristului le va fi confirmată credinţa lor. În cele din urmă, după ce-şi va fi pus toate planurile sale în acţiune, el îi va aduna pe adoratorii săi şi la va spune că a venit timpul ca el să urce la cer.
Cu toate acestea, în momentul ascensiunii, un fulger uriaş îl va lovi şi anihila. Ascensiunea în ceruri va fi pregătită artistic de dispozitive ingenioase şi planificate, iar în momentul în care distrugerea sa va avea loc, se va produce un nor uriaş, care va răspândi un miros insuportabil. După aceasta, mulţi oameni vor reveni din în simţiri, vor gândi limpede cu mintea şi vor înţelege, în sfârşit. Fiul pierzaniei va veni în momentul când ziua va fi puţină, iar soarele va apune, atunci va veni, când lumea îşi va pierde stabilitatea. În ceea ce priveşte ZIUA, după căderea Antihristului, ziua când lumea se va sfârşi şi începe o nouă eră, omul nu trebuie să caute să ştie, pentru că nu poate găsi SECRETUL şi nici nu poate explica. Secretul TATĂLUI e rezervat doar pentru el. Nimeni nu poate întelege şi nici să ştie.”
Sursa: jurnalul
