Noi suntem oameni cu talente, abilitati dobandite pe parcursul vietii. Scoala ne ghideaza si ne transforma, ne ajuta sa crestem. Invatand continuam sa ne dezvoltam pe toate planurile.
Dar cand scoala ne demonstreaza ca invatatul mecanic e chiea succesului? Oricat ai vrea, nu poti nega asta exemplele iti stau marturie. Nenumarate note sunt obtinute de catre elevi pentru ca au reusuit sa reproduca cat mai fidel ce au gandit autorii unor carti de rezumate. Cati dintre noi nu ne-am folosit de aceste abilitati pentru a „invata” ceva ce memoria se incapatana sa nu retina? Cred ca mare parte dintre noi si poate unii chiar au fost recompsensati petnru meritele lor deosebite de reproducere a unor citate. Si asa, de pe bancile scolii, invatam ca a fi un „robot” care repeta un set de idei ne poate ajuta in unele situatii. Greul vine atunci cand intalnim acei profesori care refuza sa accepte reproducerea mecanica si care incearca sa ne forteze neuronii adormiti sa functioneze. Sa mai si gandeasca? Nu e de ajuns ca li se baga pe gat elevilor o materie pe care multi o considera prea grea si incarcata. In Romania totul e prea mult si prea greu. elevii sunt obositi, plictisiti si satui, iar in plictiseala lor invatatul mecanic e cel mai usor mod de a avea note si de scapa de materia inutila. Trist dar adevarat.
Iar elevii de azi vor si adultii de maine. Acei adulti mandri de abilitatile lor dobandite in urma unei munci robotice prestate luni sau chiar ani in acelasi loc de munca. Adulti care isi arata superioritatea prin maximizarea greselilor novicilor care au avut tupeul de a gandi, intr-o incercare disperata de a demonstara incapabiliatea lor si lipsa de pricepere, aceeasi de care poate au dat si ei dovada la inceput. Rautatile nu fac decat sa mascheze inferioritatea caracterului uman ascunsa sub o munca robotica.
Unde e inovatia, ideile de imbuntatire, productivitatea? Ati vazut voi roboti cu idei?
