A făcut parte din elita Serviciilor Speciale din România. A renunţat la uniforma militară şi face, de peste şapte ani, gardă de corp în străinătate. Ar putea muri şi de zece ori pe zi, dar câştigă de 60 de ori mai mult decât în ţară. Este mercenar român în Irak.
Evenimentul zilei: Poate părea ciudată întrebarea şi, de bună seamă, are răspunsul…telefonat. Totuşi, de ce te-ai dus în Irak?
Mercenar: Pentru bani, evident! Cine spune altceva minte cu neruşinare. Şi noi şi americanii sau englezii pentru asta suntem „security contractors”, pentru bani. Deşi nu îmi mai pun problema banilor, eu câştig acum de 60 de ori mai mult decât în ţară.
Sigur ai zis „şase” şi „zero”? Erai aşa de prost plătit în ţară sau eşti recompensat fabulos în Irak?
Eram prost plătit, abia dacă îmi permiteam o viaţă la limita decenţei. Aici am început cu 5.000 de dolari! Acum s-a cam dublat…
Şi ce faci pentru banii ăştia?
Protecţie şi securitate pentru civili, angajaţi ai unor importante concerne internaţionale care îşi desfăşoară activitatea în Irak.
De ce anume îţi este cel mai frică?
Nu aş numi-o frică, dar sunt cel mai atent la lunetiştii iranieni, „irani snipers”.
Ce ţi se pare cel mai rău şi mai rău?
Să mori în ultima zi de misiune, la final de program… S-a întâmplat, nu de puţine ori. E ceea ce îi poate demoraliza pe loc pe cei ce rămân în viaţă.
Care e mai importantă, pregătirea fizică sau cea psihică?
Cred că în egală măsură. La ce-ţi mai foloseşte stăpînirea de sine dacă pici din picioare la prima acţiune în forţă? Pe de altă parte, am văzut „pachete de muşchi” plângând ca nişte fetiţe la prima ambuscadă, la primul glonţ trecut pe lângă ureche.
Restul interviului îl puteţi citi aici.
Sursa: evz.ro
