Serbările Bistriţei Medievale abia ne-au părăsit, aducându-ne aminte, mai mult sau mai puţin autentic, de un oraş plin de istorie, simboluri şi poveşti de spus. Vom continua noi această poveste făcându-vă cunoscute primele moduri de organizare ale aşezământului care avea să se transforme într-un frumos oraş…
Puţini ştiu că întemeierea şi evoluţia urbei noastre se leagă de stabilirea pe aceste plaiuri a unor colonişti germani, care aveau drept scop asigurarea apărării acestui “sector” al graniţei regatului maghiar şi punerea în valoare a resursele naturale.
Nu există foarte multe date despre începutul colonizării săseşti în ţinutul Bistriţei. Se pare totuşi că primele comunităţi şi-au pus amprenta asupra micuţului oraş în vremea lui Geza al II-lea. Grupurile de colonişti au respectat structura organizatorică din zonele lor de origine, beneficiind în noua lor patrie de autonomie şi de privilegii. Acest sprijin venit de la centru a dus la treptata ridicare a regiunii şi la modificarea statutului aşezării. Statutul de târg sub care apare localitatea la acea vreme îi confirmă poziţionarea economică net superioară celorlalte aşezări de colonişti din bazinul Şieului.
Noul set de atribuţii, acelea de a ajuta la strângerea dărilor către regină, transformă Bistriţa într-un district, statutul de domeniu al reginei aducând cu sine şi profilul unui centru urban cu o dezvoltare planificată, a cărui imagine topografică cu o piaţă amplă în care se ridica falnic biserica parohială şi spre care duc cele patru străzi principale se definitivează până la mijlocul veacului XIV-lea.
Invazia dominicanilor şi a franciscanilor pe la mijlocul anilor 1200 nu rămâne fără consecinţe asupra planului arhitectural al oraşului. Acesta se îmbogăţeşte cu două mănăstiri ridicate de franciscani, una dintre ele situându-se în partea de sud a oraşului, acum căminul de bătrâni de pe strada Kogălniceanu.
În a doua jumătate a secolului al XIV-lea locuitorii Bistriţei par tot mai atraşi de negoţ, diversificându-se meşteşugurile şi făcându-şi apariţia primele bresle. Importanţa activităţilor comerciale desfăşurate în oraş este dovedită şi de dreptul de liberă trecere, cu bunuri şi mărfuri, prin Transilvania şi Ungaria, dar şi dreptul de târg anual.
1500 a venit cu o nouă dovadă a importanţei crescânde pe care o avea târgul din Ardeal, impunându-se o întărire economică, ce va duce la un plan urbanistic cu o creştere a numărului de parcele ocupate şi înmulţirea imobilelor cu un confort sporit, mai spaţioase şi mobilate adecvat. Numărul caselor de piatră cu două niveluri, care ocupau zona centrală a oraşului schimbă schimbă peisajul urban al Bistriţei.
Va urma…
foto: bistritza.ro
