Cursul „ Eco-Arta în şcoli” , desfăşurat la Bistriţa între 27.05 şi 29.05.2016, a reunit la Şcoala Lucian Blaga din Bistriţa 40 învăţători şi profesori din localităţile Romuli, Josenii Bârgăului, Năsăud şi Bistriţa.
Lectorul Nicolae R. Dărămuş – care este la a treia acţiune de acest fel, după Oradea şi Botoşani – îşi fundamentează crezul cultural-educativ pe conceptul de ”artă angajată”.
Clubul Lions din Bistriţa a fost cel care a rezonat la propunerea acestuia de a demara un astfel de demers educativ-cultural regional, iniţiativa fiind mai apoi sprijinită de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud; ulterior, iniţiativa a fost apreciată şi de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, care a remarcat proiectul „Munţii noştri curaţi, nu curăţaţi!” din care face parte Cursul de Eco-artă, asigurând o cofinanţare de 25% din valoarea întregului proiect.
Artele „pro natura” la care face apel Nicolae R. Dărămuş sunt literatura, fotografia, artele plastice şi filmul, toate reflectând – graţie angajării conştiinţei artiştilor de resort – tema (re)descoperirii frăţiei omului cu Natura, necesitatea integrării armonioase a acestuia în Natură, dramele acesteia, starea de degradare a Mediului, utilizarea fără judiciozitate a resurselor Terrei etc., totul întregind o pledoarie pentru compasiune, bun simţ şi măsură, în relaţia omului cu Viaţa şi cu Pământul. Autorul este convins şi că prin trezirea compasiunii, implicit, a iubirii, se scurtează drumul omului spre Credinţă.
”Trezirea” la această nouă stare este posibilă prin „consumul de eco-artă”, întrucât mesajul artistului angajat, graţie frumosului din operă, graţie emoţiei stârnite, trecând prin inima consumatorului, se cantonează în conştiinţa acestuia. Conceptul spre care ţinteşte promotorul – lansat de el în Cotidianul (2004) – este cel de ”patriotism planetar”, indisolubil legat – în condiţiile globalizării – de ”conştiinţa planetară”. De altfel, în urmă cu peste douăzeci de ani, Nicolae R. Dărămuş şi-a început ”campania personală” de educaţie ecologică prin arte, scriind şi publicând literatură ”pro natura” (povestiri, eseuri, nuvele, tablete) şi făcând fotografie de faună carpatină, fapt care a generat expoziţii însoţite de conferinţe şi proiecţii sonorizate.
În 2001 Nicolae R. Dărămuş a abandonat irevocabil profesiunea de medic (practicată până atunci) spre a se dedica cu totul acestui fel de medicină: cea ”a cugetului”, menită însănătoşirii relaţiei Omului cu Natura; primul nefiind altceva decât o parte – nicidecum un stăpân – a celei de a doua: Natura, Marea Lucrare Divină. A fost momentul angajării sale plenare în jurnalismul literar ”pro natura”, precum şi în realizarea unor ”spectacole pentru conştiinţă”, pe langă editarea de carte şi activitatea expoziţională.
Cursul ”Eco-Arta în şcoli” – un curs neconvenţional – a constat în trei astfel de ”spectacole pentru conştiinţă”, în timpul cărora, dinaintea dascălilor prezenţi – prin proiecţii de imagini, proiecţii sonorizate, prin lectură, povestire şi dialog – au fost prezentate opere de literatură, fotografie, arte plastice si artă filmică, rezultat al lucrului artiştilor lumii devotaţi cauzei Terrei.
Literatura şi fotografia ”pro natura” au fost prezente prin proiecţiile blogului foto-literar pe care Nicolae R. Dărămuş îl susţine în cadrul site-ului Wildlife Romania. Deopotrivă, autorul a oferit cursanţilor volumul proză intitulat sugestiv Inocenţii Marii Terori: o carte rod al experienţialului personal, însumând eseuri şi povestiri din lumea necuvântătoarelor şi a vieţii sălbatice din Carpaţi; o lume ale cărei drame şi stricăciuni sunt ignorate. Titlul cărţii este rezumativ pentru conţinut: ”inocenţii” fiind majoritatea oamenilor de bună credinţă, copiii noştri, necuvântătoarele – de la molid şi furnică, la păstrăv şi urs – ”marea teroare” nefiind alta decât lăcomia şi ”fărădemăsura” celor care, având legea şi banii, strivesc fără scrupule ”corola de minuni a lumii”, Natura. ”Nu poţi strârni compasiune decât dacă te identifici până la suferinţă cu cei care nu se pot apăra, scriind ca aflat în pielea ursului ce poartă în măruntaie glontele vânătorului, sau din postura molidului cu coaja străbătută de lanţul drujbei. Nu suferă şi nu moare decât ceea ce cunoşti. Ce nu cunoşti, nu există. De aceea, după ce începi să cunoşti, imaginaţia astfel educată te conduce şi intuieşte stările victimelor”- a spus Nicolae R. Dărămuş; subliniind şi rostirea lui Guy Debord, privind condiţia autenticului scriitor angajat : ”Pentru a şti să scrii trebuie să fi citit, iar pentru a şti ce să citeşti, trebuie să ştii să trăieşti”.
Artele plastice angajate ”pro natura”– prezentate prin albume de autor, albume colective şi prin proiecţii – întrupează lucrul unor pictori consacraţi ai vieţii sălbatice: Robert Bateman, John Serrey-Lester, Bob Kuhn, Ken Carlson, Raymond Ching. De remarcat faptul că, din spusele lectorului, unii dintre aceşti artişti îşi folosesc banii câştigaţi prin vânzarea operelor precum şi notorietatea, spre a contura vizibile şi tranşante atitudini civice, devotate cauzei Vieţii pe Terra, începând cu proteste şi încheind prin iniţierea unor şcoli de pictură ”ecologică”.
Arta filmică – dincolo de filmul documentar, destul de cunoscut publicului românesc – a fost prezentă prin filmul artistic. Timpul relativ scurt a permis doar prezentarea câtorva opere ale regizorilor Jean Jacques Annaud şi Michael Apted. Primul, prezent fiind pe ecrane cu filmele Ursul, Şapte ani în Tibet şi în 2015 cu ecranizarea Ultimul lup, iar cel de al doilea cu remarcabila producţie Printre Gorile (titlul original- Gorillas in the Mist) realizată după cartea autobiografică scrisă de Dian Fossey, despre experienţa sa de 15 ani în jungla ruandeză, alături de gorilele de munte. De remarcat şi prezenţa (în Gorillas in the Mist) a actriţei Sigourney Weaver, care este dedicată cu totul cauzei Naturii, ea jucând deopotrivă un rol simbolic şi în filmul Avatar (tot unul ecologic, în fapt).
La sfârşitul ”cursului”, participanţii şi-au exprimat opiniile privitoare la acest demers eco-cultural- educativ, din care a rezultat, printre alte aprecieri pozitive, şi necesitatea unei educaţii ecologice permanente sistematice prin eco-artă în şcoli.
În mod spontan o serie de participanţi (ca să respectăm realitatea … ”participante”, caci doamnele au format majoritatea) şi-au exprimat dorinţa de a-l invita pe Nicolae R. Dărămuş, începând din toamna anului şcolar 2016-2017, la şcolile unde lucrează, spre a ţine şi dinaintea elevilor astfel de ”spectacole pentru conştiinţă”.
Sorin Herciu, Clubul Lions Bistriţa, responsabil de proiect
