Cred ca v-at dat seama inca din titlu ca lumea despre care vreau sa vorbesc in acest material,nu are deloc mult soare ,mii de jucarii,povesti si flori pentru copii,ci este o lume in care chibritele se sting,epuizandu-se si o data cu ele se epuizeaza si ultima picatura de speranta din sufletul supravietuitorilor ei.
Asadar,locuitorii acestei lumi ,sunt aceia care nu mai au un loc in lumea noastra,a oamenilor civilizati,de cele mai multe ori,noi suntem cei care le-am inchis bine portile ,caci marginalizarea si nepasarea celor mai multi dintre noi,nu fac altceva decat sa inchida cu un lacat mare poarta sufletului nostru,atunci cand vine vorba,de nimeni altii decat copiii strazii.In aceasta realitate cruda,traiesc copiii care ar trebui sa se bucure de soare,flori si jucarii si nu de medii inumane de existenta.Realitatea devine si mai cruda,atunci cand constatam ca acesti copii isi „iubesc”atat de mult mama-strada incat ei refuza sa o paraseasca atunci cand li se ofera o alternativa umana de existenta.Ideea acestei lumi ma duce repede cu gandul la marele filosof antic,Platon si la Mitul Pesterii.Pe scurt,Mitul Pesterii,prezinta situatia mai multor oameni,care se afla intr-o incapere subpamanteana ,ca intr-o pestera.Ei stau din copilarie legati de picioare si de grumaz ,incat nu pot privi decat inainte.Lumina le vine de sus si din spate de la un foc .Intre ei si foc,e un drum asezat mai sus ,iar de-a lungul lui -un zid(un paravan),prin spatele caruia trec alti oameni ,purtand statui de oameni si tot felul de lucruri situate deasupra paravanului.Consecinta ontologica a acestui mit ,este ca,pentru cei legati ,realitatea consta doar in umbrele lor,ale semenilor si ale obiectelor proiectate pe perete.Consecinta gnoseologica consta in faptul ca,cei legati considera drept adevar doar ceea ce vad :umbrele,lucrurile.Analizand cele doua consecinte raportate la faptul prezentat mai sus si anume acela ca acesti copii ai strazii se complac atat de mult in situatia in care se afla,astfel incat refuza sa o paraseasca ,ne este lesne sa detectam consecinta care caracterizeaza cel mai bine situatia acestor copii.Cred ca ati ghicit:este vorba de amandoua consecintele,caci ontologic vorbind ,realitatea acestor copii este strada si mediile inumane in care se adapostesc,iar ,punand problema gnoseologic ,adevarul acestor copii nu este altul decat realitatea cruda in care isi duc existenta.Am dorit in mod special,sa fac aceste doua referiri,o data la binecunoscuta povestire pentru copii,”fetita cu chibriturile” si a doua oara la mitul pesterii,pentru a va pune tuturor,celor ce lecturati acest material,o intrebare:S-A GANDIT VREODATA PLATON CAND A SCRIS MITUL PESTERII CA VA EXISTA IN REALITATE UN CORESPONDENT LA CEEA CE EL A VRUT SA PREZINTE SAU AUTORUL POVESTIRII ”FETITA CU CHIBRITELE”,OARE A CONCEPUT SA EXISTE VREODATA UN PERSONAJ ASEMANATOR PERSONAJULUI PREZENTAT IN POVESTIRE, IN LUMEA REALA?Din pacate,copilul strazii este corespondentul din realitate atat al mitului pesterii,cat si al povestirii mai sus amintite,iar” lumea cu mult soare,cu mii de jucarii,cu povesti si flori pentru copii”,este o lume la care el nici nu viseaza.
