Medicul primar Dan David, chirurg la Spitalul Judeţean, este prima personalitate a Bistriţei votată de cititorii noştri căreia i-am luat un interviu la finalizarea sondajului. După ce i-am înmânat diploma de onoare din partea Bistriţa24.ro, care atestă faptul că a fost preferatul bistriţenilor la categoria Sănătate, discuţia a curs de la sine…
Reporter: Felicitări pentru recunoaşterea din partea bistriţenilor faţă de munca dvs. Este chirurgia aşa cum o vedem în filme?
Dan David: Mulţumesc. Este mult mai frumoasă chirurgia decât o vedem în filme, în mod clar nu este aşa cum o vedem în filme, ci mult mai frumoasă. De ce? Pentru că este vorba despre adrenalina care nu se vede în filme, ci doar se poate simţi.
Rep.: De ce chirurgie la Bistriţa?
D.D.: Pentru că şi aici sunt bolnavi, Bistriţa este un oraş frumos, se poate face meserie de calitate şi aici, nu doar în centrele universitare sau capitale.
Rep.: Există un soi de folclor, aşa, uşor depăşit, în centrele universitare, şi mă refer la Cluj mai ales: medicii rezidenţi erau ameninţaţi cu destinaţia Bistriţa, mai în glumă, mai în serios, dacă nu realizau performanţă.
D.D.: Da, cunosc subiectul, este o glumă extrem de nereuşită şi depăşită, pe care nu o înţeleg decât cei care o fac probabil, mai ales cârcotaşii, oamenii rău intenţionaţi. Vreau să le spun mai ales lor că şi aici se face treabă bună, se salvează foarte multe vieţi şi la Bistriţa, în spitalul nostru. Acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le cunoaştem, iar dvs. să le mediatizaţi.
Rep.: Care au fost cazurile cele mai dificile cu care v-aţi confruntat de-a lungul carierei dvs.? Ceva care v-a marcat în mod special sau v-a făcut să vă descoperiţi o zonă pe care nu o cunoşteaţi până atunci despre dvs. ca om.
D.D.: De obicei, sunt cazurile dificile, precum politraumatizaţii, în care sunt afectate multiple organe. Este foarte dificil să menţionez un caz anume, toate sunt speciale în felul lor. În fiecare caz întâlneşti detalii şi aspecte pe care le iei cu tine şi le ţii minte, sunt aspecte care te dezvoltă, te fac mai complex, dincolo de ceea ce te învaţă strict practica studenţească. Nu îmi vine un caz anume, sunt cazuri complexe în care trebuie să iei atitudine şi decizii într-un interval foarte scurt. În care nu ai timp de pierdut. Acelea mai ales sunt cazurile care te solicită şi te pun în dificultate. Dar nu reuşeşti să le faci faţă decât dacă ai un antrenament şi o pregătire constantă, ca autodidact.
Rep.: Ce fel de calităţi sunt absolut necesare unui chirurg? Când aţi descoperit că doriţi chirurgia ca specializare?
D.D.: Am descoperit că vreau chirurgia în timpul studenţiei. Categoric. Iar ca şi calităţi, e nevoie în primul rând de un simţ al echilibrului. O analiză foarte corectă a situaţiei şi tăria de a duce la bun sfârşit ceea ce ai început.
Rep.: V-a tentat străinătatea vreo secundă? Ofertele abundente financiar, de tip occidental?
D.D.: Da, la un moment dat, dar depinde ce cauţi. Se poate face treabă bună oriunde alegi să practici. Meseria aceasta are aceleaşi reguli de bază. La fel operezi aici un apendice, la fel în Germania. Orice boală. Important este să vrei să o faci.
Rep.: Au fost momente în care v-a dezamăgit alegerea făcută în urmă cu ani? Aţi fi dat timpul înapoi? Aţi alege să faceţi o altă meserie vreodată?
D.D.: Cu siguranţă nu. Mi-e greu să spun, pentru că, atâta timp cât nu am fost pe alt drum, mi-e greu să fac comparaţie cu ceva ce nu cunosc, dar sunt mulţumit de alegerea făcută. A fost suficient de multă împlinire în această direcţie.
Rep.: De mic v-aţi dorit să deveniţi medic? Copiii ştiu de mici ce doresc să facă, nu toţi, dar foarte mulţi da.
D.D.: Hmm, ştiţi cum e… au fost perioade când am vrut să mă fac medic, am vrut apoi să mă îndrept înspre chimie sau fizică, la un moment dat, pentru că erau materii care îmi plăceau foarte mult, dar, pe măsură ce am crescut, m-am maturizat şi mi-am dat seama că ceea ce mă împlineşte şi m-ar face să îmi şi placă ce practic ar fi medicina şi, în special, chirurgia.
Rep.: Se plăteşte vreun preţ pentru fiecare mică victorie?
D.D.: Categoric şi preţul este foarte mare. Pentru că, dacă ţi se pare normal ca un bolnav după operaţie să se vindece, să ştiţi că în spatele acestei vindecări stau foarte multe eforturi personale. Nu vorbesc doar despre mine, ci despre absolut orice coleg al meu. Asta presupune foarte multe ore de studiu, de cunoaştere perfectă a părţii teoretice, a ceea ce urmează să faci, înseamnă mai ales că în operaţie nu poţi intra cu lecţia neînvăţată. Nu acolo se învaţă. Se învaţă acasă. Acolo, în sala de operaţie, intri cu lecţia învăţată. Doar aşa facem performanţă. În chirurgie nu îţi permiţi luxul să greşeşti.
Rep.: Un chirurg îşi formează o echipă de-a lungul anilor de practică în acelaşi loc de muncă?
D.D.: Fiind puţini, ne cunoaştem unii pe alţii şi, cu oricine am opera, suntem toţi o echipă.
Rep.: Cine este omul Dan David?
D.D.: Am foarte multe hobby-uri, mi-e greu să mă descriu. Iubesc diverse domenii. Îmi place sportul, mişcarea în aer liber. Îmi place să merg la schi, tenis de câmp, înot, îmi place ciclismul. În zona aceasta mă învârt mai mult.
Rep..: De loc sunteţi din Cluj. Paradoxal, aţi ales Bistriţa.
D.D.: Da, din Cluj, şi am venit aici în urmă cu 12 ani. A fost viaţa, destinul. Bistriţa mi-a oferit multe satisfacţii. Pentru asta am ales să rămân aici.
Rep.: Deşi sunt acum un reprezentant al mass-media, cred că sănătăţii i s-a făcut un mare defavor intrând în culisele domeniului medical cu bocancii, mai ales prin prezentarea unor cazuri de malpraxis. Ce părere aveţi în această direcţie? Cum percepeţi dvs fenomenul?
D.D.: Clar intenţia presei a fost să ajute, nu ştiu însă în ce măsură a ajutat. Adică, intenţia de a ajuta un domeniu prin prezentarea unor lucruri negative tocmai pentru a fi eliminate din sistem, deci să ducă la aspecte pozitive într-un final, dar efectiv nu ştiu dacă a reuşit să ajute sau nu. Atâta timp cât o mulţime de lucruri frumoase care se întâmplă în spitale nu sunt spuse, nu sunt scoase în lumină, ci se spun doar aspectele mai puţin plăcute şi mai de senzaţie, nu cred că demersul şi-a atins ţinta, obiectiv vorbind. Nu este corect în primul rând faţă de cei care chiar îşi practică meseria cu corectitudine şi cu rezultate impecabile. Nu cred că aceste aspecte ţin de un soi de reţinere, de bun simţ exagerat al celor care nu doresc să iasă în faţă lăudându-se cu performanţele, sau ţine de un soi de management al instituţiei în care îţi derulezi activitatea. Dar lumea nu este probabil interesată de astfel de aspecte şi s-a inoculat doar ideea că ceea ce este rău şi negativ atrage audienţă şi are impact. Nu ştiu. Ne confruntăm cu o sumedenie de cazuri dificile şi de situaţii limită care ar fi extrem de spectaculoase în a fi prezentate, dar nu ne stă bine să vorbim noi despre noi. Să vorbească alţii despre realizările medicilor.
Rep.: Mesaj…
D.D.: Le doresc sănătate şi sărbători fericite cititorilor dvs., iar în anul care va urma le urez satisfacţii pe toate planurile. Iar o dorinţă personală… să am parte de un an mai bun decât cel care a trecut. Pentru sufletul meu mi-aş dori… nu ştiu… îmi doresc mai mult timp. Timp liber. E preţul maxim pe care îl plăteşti ca medic: lipsa de timp. Poţi să ai de toate, dar dacă nu te poţi bucura de ele din lipsă de timp… hmm.
