Vom da startul rubricii Interviu cu un dialog cu fostul primar al municipiului Vasile Moldovan care a făcut o incursiune în perioada în care a condus el oraşul, dar ne-a prezentat şi părerea dânsului despre actualele planuri ale autorităţilor locale.
Ce mai face Vasile Moldovan? Cu ce se ocupă?
R: În sfârşit şi eu după 60 de ani am reuşit să încep să adun şi să putem sta la o căsuţă cu soţia. Dacă e vorba de momentele în care suntem acolo îmi place să lucrez tot timpul în grădină, la florile care mie şi soţiei îmi plac… încercăm să înfrumuseţăm zona, să ne placă acolo unde stăm şi sigur cred că este binevenit, cel puţin la „bătrâneţe”, să putem să ne destindem şi noi într-un spaţiu mai plăcut, la casă.
Sigur, nu pot să uit faptul că prin natura împrejurărilor am rămas cei trei fraţi şi la ţară cu proprietatea părinţilor cu terenul aferent şi unde primăvara la fel mergem acolo pentru a putea avea grijă de acel spaţiu, mai ales că ultimul dintre părinţi, mama, a murit în urmă cu 9 ani de zile, iar în acest an am reuşit să realizăm nişte amenajări mai frumoase şi mai mult decât atât o dorinţă a părinţilor de a avea în poarta curţii sale o răstignire, o cruce, care a fost ridicată în urmă cu 35 de ani şi care pe parcursul acestor ani sigur a suferit din cauza intemperiilor vremii. Şi pentru că acest lucru a dus la o degradarea a ei, am refăcut integral toată crucea, am repictat-o, lemnul l-am refăcut şi am resfinţit-o. Am vrut şi facem acest lucru pentru că este o cifră rotundă de la data morţii tatălui, la începutul lunii iulie a acestui an se împlineau 40 de ani de la moartea tatălui meu. Am vrut să fie şi o amintire a părinţilor mei.
Aţi spus că aveţi o casă în care locuiţi, este aproape de oraş sau la ţară?
R: Aici în Bistriţa în cartierul Subcetate, deja sunt 10 blocuri date în folosinţă, câteva zeci, dacă nu sute de case, un platou unde am reuşit să achiziţionăm un teren şi încet încet am muncit şi am reuşit să ne mutăm acolo acum circa doi ani de zile. Sigur că nu e foarte departe, deşi atunci când au început lucrările acolo nu mă gândeam eu vreodată că acolo o să fie casa mea. Chiar că nu este foarte departe, mai ales că accesul în zonă este facil.
Cine credeţi că va ocupa scaunul de primar?
R: E prematur să fac eu asemenea afirmaţii. Candidaturi sunt suficiente, după informaţiile pe care le avem din media. Deocamdată nu se ştie exact cine candidează. Adevărul este că Bistriţa este un oraş al schimbărilor. După cum ştiţi am fost singurul primar care am avut două mandate, ori de atunci s-au tot schimbat, mi-e greu să anticipez asemenea lucruri. Eu cred într-o schimbare.
Cum a fost viaţa de primar în mandatele dumneavoastră?
R: Chiar dacă de la momentul în care nu mai sunt primar au trecut 3 ani de zile, nu înseamnă că am uitat ce s-a întâmplat atunci. Pot să spun că nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea şi acest lucru se manifestă şi prin nemulţumiri în sensul că nu i-ai dat satisfacţie unuia sau altuia, fapt pentru care nu cred că pot să fac acum un bilanţ. Cred că nu pe toţi i-am mulţumit şi atunci faptul că au fost şi nemulţumiri, e ceea ce eu spun că în familie sunt 2,3,4,5 şi nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi, darmite atunci când sunt peste 80.000 de locuitori, fiecare cu problemele lui şi fiecare crede că a lui e cea mai importantă. Eu cred că în ceea ce priveşte aprecierile pentru perioada în care am fost primar, cele mai potrivite sunt cele ale locuitorilor oraşului. Nu pot să nu constat în deplasările pe care le fac şi la diferite evenimente sau prezenţa în oraş, faptul că lumea mă mai întreabă: „Oare ce faceţi, nu mai veniţi?”.
Multă lume consideră o greşeală creditul pe care l-aţi luat pentru străzi, era necesară atunci o asemenea investiţie?
R: Ceea ce s-a întâmplat la vremea respectivă a fost nu o dorinţă personală, ci dorinţa reprezentanţilor autorităţii locale, a fost aprobată şi de Consiliul Local, s-au făcut demersurile, s-a discutat. Uitaţi-vă acuma câte s-au făcut în 3 ani de zile. Eu cred că se pot număra (nr. străzile) pe degetele de la o mână, ori atunci cu asemenea resurse ce se putea face. Este o practică mondială, de ce discută acum marile ţări că sunt datoare? Pentru că numai aşa se poate realiza, că nu poţi să ai resursele pentru asemenea investiţii din venituri proprii. Şi sigur că acest lucru a dus la realizarea a aproape 40 de străzi în oraş şi de aceea arată oraşul aşa, că s-au făcut străzile, că altfel…Sensurile giratorii le-am început atunci, aveam intenţia să facem mai multe, dar ce se întâmplă acum este o exagerare.
Consideraţi că aţi fi putut face mai multe pentru municipiu dacă era posibil accesul la fondurile europene pe vremea mandatelor dumneavoastră?
R: Problema este că este o dorinţă greşită de a face din asta un atu. Trebuie să reţinem că 2007-2013, a fost perioada în care se puteau depune proiecte. 2007 a fost momentul în care s-au declanşat primele proiecte. Atunci au fost şi primele 10 proiecte la Primăria Bistriţa, pentru care am făcut studiu de fezabilitate şi care acum sunt în derulare. 2008-2009 au fost momentele de depunere a proiectelor, ori în 2008 sau 2009 eu nu mai eram primar ca să pot depune proiecte. În perioada de preaderare când am intrat în Uniunea Europeană au fost şi atunci: pietonalul a fost făcut atunci pe fonduri europene, drumul de acces spre ANL-uri a fost făcut atunci cu fonduri europene. Deci Bistriţa a fost printre oraşele cu fonduri destul de consistente accesate. Sigur că în timpul acesta când s-a derulat programul de finanţare 2007-2013 şi proiectele de finanţare au început din a doua parte a 2008 când defapt deja aveam 10 proiecte cu studiu de fezabilitate şi pe perioada următoare s-au pregătit şi altele pe care le aveam sau nu în vizor.
Pentru că oricum ceea ce am început cu pietonalul din Bistriţa vroiam să ducem mai departe. S-a concretizat acum sub o altă formă, o altă denumire. Ce am intenţionat şi noi sper să se întâmple dacă vor fi finanţate proiectele care s-au depus ulterior. Oraşele vechi în zonele centrale suferă toate de lipsa locurilor de parcare. Ceea ce regret şi văd că nu s-a mai reuşit este faptul că declanşasem în perioada aceea realizarea a două parcări supra şi subterane, una în zona BCR-ului una şi una în zona Pieţei Decebal, care până la urmă au fost abandonate şi în continuare avem la această dată o lipsă acută de parcări.
Între Consiliul Judeţean şi Primărie este o relaţie tensionată, cum era pe vremea aceea?
R: Eu nu pot să spun decât ceea ce am făcut la vremea când eram eu. Şi atunci erau discuţii contradictorii, dar le lămuream pe parcurs şi la momentul potrivit. Pentru că nu se poate, soluţii nu se găsesc decât prin dialog, nu prin izolarea unuia sau altuia sau din dorinţa orgolioasă a unuia sau a altuia de a face ceva sau altceva şi mai mult de a nu accepta şi părerea celuilalt. Ori acest lucru dacă nu se întâmplă nu este în folosul comunităţii bistriţene. Eu spun că dialogul rezolvă problemele care pot să apară în situaţiile în care nu suntem din start pe aceeaşi lungime de undă.
Cum vedeţi evenimentul de la Biserica Evanghelică? Consideraţi că a fost un boicot din partea PSD-ului sau au profitat de eveniment?
R: Eu aş vrea să repet şi să spun ceea ce unul dintre liderii politici ai judeţului nostru spunea odată: că actuala conducere a Primăriei nu era străină de evenimentele care s-au întâmplat atunci. Nu era străină. Dacă a fost un boicot, asta nu mai pot să spun pentru că au identificat trei copii, care sunt minori şi care nu răspund în faţa nimănui cu nimic. Fără discuţie că acest eveniment a influenţat momentul 15 iunie, pentru că acel eveniment se întâmpla în 11 iunie. Ceea ce constat acum şi o spuneam şi mai devreme: degeaba acuma mulţi cetăţeni din Bistriţa poate regretă un vot, alţii poate n-au mers la vot acum e prea târziu. Mereu o spun şi o spun şi acelora ceva care mama fie iertată îmi spunea mereu: „Pare-mi rău, vremea-i târzie”. Cam aşa este şi cu acest lucru.
Eu regret fără discuţie ce s-a întâmplat în sensul afectării imaginii Bistriţei prin aceste incidente, evenimente. Cred totuşi că dacă cineva n-a fost străin a dorit să facă un eveniment şi a făcut o catastrofă. Până şi insistenţa cu care se alocă uneori fondurile poate fi îmţeleasă printre rânduri că există o oarecare „vinovăţie”. Deci este o insistenţa. Nu înseamnă că nu trebuie făcută, dar una e să faci deliberat acest lucru în condiţiile de astăzi pentru a acoperi eventuale situaţii care altădată erau altfel.
Dumneavoastră aţi fi folosit Heidenfeld-ul pentru evenimente şi pentru Zilele Bistriţei?
R: Din punctul meu de vedere o asemenea soluţie nu era în avantajul celor pe care îi păstoream din oraş. Mă refer aici nu la un păstor în sensul crescătorilor de animale ci la un păstor care să aibă grijă de necazurile şi bucuriile oamenilor. Cred că Bistriţa merită să aibă o bucurie acasă nu în deplasare. Acel spaţiu era amenajat într-un anumit mod, iar acuma este o îngrăditură ca să spun aşa, cu plasă, iluminată şi cu platformă neîngrijită care mereu crează probleme. Nu cred că asta este soluţia. Acolo poate fi altfel, dar nu pentru a sărbători oamenii din Bistriţa. E suficient să spună oamenii că nu participă şi o dovadă că este neinspirată alegerea. Altceva n-am ce să comentez decât că trebuie găsit altceva.
Chiar şi cu riscul deranjării anumitor locuitori ai oraşului?
R: Pe de-o parte faptul că ţine şi de civilizaţia noastră. Tocmai de aceea se constată după evenimente ceva care nu place ochilor, dar care cu o mobilizare corespunzătoare a autorităţilor poate duce nu neapărat la reducere, pentru că educaţia nu se face peste noapte, asta se întâmplă în timp, aşa cum se întâmplă în toate ţările civilizate. Am fost în toată Europa şi evenimentele de această natură se întâmplă în oraşe, în buricul târgului, acolo simt oamenii că sărbătoresc. Încet, încet sunt convins că şi bistriţenii îl vor simţi că-şi sărbătoresc oraşul, iar un eveniment o dată pe an nu cred că e deranjant.
Ce părere aveţi despre Wonderland? Credeţi că bistriţenii au nevoie de aşa ceva?
R: Bistriţenii au nevoie de destindere în perioadă de repaus. Cât priveşte la fel, folosirea unor cuvinte de altă natură decât cele pe care le folosim noi românii dă dovadă de..nici nu vreau să spun cuvântul pe care îl am pe mână…o lipsă de respect pentru toţi bistriţenii. Sigur că creerea spaţiilor de destindere se putea face şi se pot face în continuare pentru că există studii de fezabilitate în ceea ce priveşte amenajarea pădurii Schullerwald, unde evenimentele au început şi se derulează şi dacă se dorea acolo ceea ce se s-a întâmplat până în anul 2008 şi în continuare deocamdată mai sporadic, se păstra o tradiţie veche de 40 de ani.
Dealul Codrişor de asemenea era un parc al oraşului nu o centură neinspirată care să taie pădurea şi să pună în pericol albia râului pe care cu greu s-a reuşit din anii `70 încoace să fie stabilizată. Deci erau spaţii mai la îndemână.
Nu cred că este util, a face pârtie de schi în oraşul în care 30 de zile ai iarnă şi să faci eforturi pentru a avea zăpadă artificială în condiţiile în care nu ai rece afară.
