Au început protestele de toamnă ca o orchestră care nu a repetat niciodată repertoriul, iar ce se aude e mai mult un scârţâit deranjant la urechi decât o simfonie în măsură să scoale şi morţii din cimitir. Printre cei care au cântat pe limba lor ce le-a venit la gură au fost şi finanţiştii. Nici la ora aceasta nu mi-e foarte clar ce sunt acelea „stimulente” şi de ce sunt ei atât de supăraţi. În zgomotul de fond general m-am întrebat: de care dintre bugetari ar trebui să ne fie cu adevărat milă?
De care dintre bugetari ar trebui să ne fie milă?
previous post