Zilele acestea eu si alte cateva mii de bistriteni am mers la biserica. De ce? Pentru ca urma o mare sarbatoare: Invierea Domnului.
Mare parte dintre noi am reusit sa ne facem timp si pentru astfel de activitati in aceasta perioada. De aceea in fiecare an inaintea sarbatorii bisericile viuesc de oameni. Multi dintre cei care merg la spovedanie considera Saptamana Patimilor ca fiind cea mai potrivita pentru acest eveniment. Caiti de pacate si inarmati cu rabdare isi pregatesc lumanarea de unica folosinta si respecta ritualul. Da, e nevoie de rabdare pentru ca statul la coada poate dura peste o ora. Dar oare o spovedanie la minut si o lumanare de unica folosinta ne aduc linistea sufleteasca ce o cautam? Mergem la spovedit pentru ca intr-adevar ne caim sau pentru ca e un ritual ce ne-am obisnuit sa il practicam din cand in cand. De unde rasare puzderia de credinciosi implicati in astfel de activitati chiar in preajma sarbatorilor? Unde a stat ascunsa multimea colorata de oameni iesiti in prima zi de Pasti la Biserica? Poate ca un an intreg s-au pregatiti sufleteste pentru un astfel de eveniment, sau poate ca in restul anului nu au avut pacate de marturisit. Minunile exista si dupa cum suntem obisnuiti se intampla in preajma sarbatorilor. iar cand motivatia e mare, tinuta e proaspat cumparata pentru ocazie, cum sa pierzi momentul participarii la slujba?
Dar credinta? Unde e? E de ajuns o participare pe an la slujba ca sa fii credincios? Raspunsul e in fiecare dintre noi.
