Nu mare mi-a fost uimirea când, într-o după masă de duminică, am asistat la intrarea în Parcul Municipal a unui alai de maşini, care în orice alt moment nu ar fi avut ce să caute acolo. Totuşi, nu era vorba despre teribilişti cu fiţe, porniţi la plimbare pe patru roţi prin parc, ci de una dintre singurele fanfare ale municipiului Bistriţa, care tocmai se pregătea să susţină un concert.
Două ore de încântare pentru spectatori a însemnat concertul Fanfarei Bisericii Baptiste „Golgota”, care, condusă de Cornel Moldovan – dirijor şi susţinută de Consiliul Local, încearcă să trezească la viaţă o tradiţie care, în urmă cu ani buni, aducea culoare şi prospeţime Parcului Municipal, prin concertele duminicale de fanfară.
Concertele începute în luna martie au fost în permanenţă la „mâna” vremii de afară şi a celorlaltor mari evenimente ale municipiului, care au dictat astfel frecvenţa întâlnirilor cu spectatorii bistriţeni: „Am avut o înţelegere cu Consiliul Local ca, în perioada de vară, din martie până ce începe toamna, să cântăm duminica după-masa, înspre seară, mici concerte de promenadă, să reînviem o tradiţie care a existat cu mulţi ani în urmă, în burgul vechi, unde se organizau tradiţionalele concerte de fanfară, duminicale.”
Aceste ieşiri în aer liber ale fanfarei, cu concerte la foişorul din Parcul Municipal, sunt menite să reînvie această veche tradiţie a Bistriţei: „Încercă să le readucem în atenţia bistriţenilor. Mai demult era o practică curentă, lumea ieşea la plimbare şi asculta cu plăcere concertul. Erau fanfare săseşti şi fanfara militară şi acuma cântăm noi.”
„Fanfara există chiar dacă nu am fi fost invitaţi de Consiliul Local să cântăm aici, fanfara funcţionează pe lângă biserica Baptistă „Golgota”, dar orice instituţie sau aşezământ religios, de cultură din oraş ar putea să îşi facă o fanfară. Este foarte greu de făcut, dovadă că înafara noastră mai există Fanfara de Profesionişti a Armatei şi cam atât.”
Lipsa sponsorilor este una dintre principalele probleme ale fanfarei, ai cărei membri sunt nevoiţi să scoată bani din propriile buzunare pentru a-şi cumpăra instrumente şi pentru a le întreţine: „E nevoie de multă muncă, mult timp investit, materiale şi multe repetiţii. Chiar dacă nu am veni aici, noi suntem activi, participăm la evenimente interne, la festivaluri, peste hotare uneori. În general la treburile astea nu se fac concursuri, se fac festivaluri, pentru că suntem atât de puţini încât ar fi păcat să ne luptăm pentru trofee. Noi nici nu am avea cu cine concura pentru că nu mai este vreo altă fanfară în municipiu”.
Cu foarte mulţi tineri în componenţa trupei, Cornel Moldovan recunoaşte că e o muncă grea, care însă aduce multe satisfacţii: „În interiorul fanfarei există oameni care se ocupă de iniţierea tinerilor. Rolul mai important este al părinţilor, care îşi aduc copiii la fanfară şi se ocupă de susţinerea lor materială. Avem copii de la clasa I până la vărstnici de 50-60 de ani”.
Cu un public mai restrâns, dar dedicat acestui gen, concertele vor mai continua atâta timp cât vremea este frumoasă : „Vine suficient de multă lume. Amatorii de manele merg la manele, cei care merg la muzică simfoncă merg şi ei la muzică simfonică, când este, iar iubitorii de fanfară vin aici. Nu trebuie neapărat să fie foarte mulţi”.
