Marginalizat, neînţeles şi dezorientat. Aşa ni s-ar părea un surdo-mut în lumea noastră. Explicând prin semnele lor speciale ne demontează imediat prima impresie. Îţi spune că nu îi este uşor pe această lume, dar atâta timp cât are acoperiş deaspra capului, are cu se hrăni şi o ocupaţie, este un om fericit, cu atât mai mult dacă are şi familie. Aceasta înseamnă fericirea pentru Ciprian Bătinaş, un tânăr surdo-mut din Bistriţa. La numai 23 de ani, este tată a 2 copii şi nu s-a plâns o dată că nu mai face faţă greutăţilor. Este căsătorit cu o surdo-mută şi are trei locuri de muncă. Deşi de meserie este tâmplar, lucrează în construcţii, vinde produse cu amănuntul şi joacă fotbal în Liga a V-a. Spune că nu-şi mai doreşte nimic de la viaţă, decât sănătate şi putere să-şi crească cei doi copii.
Pentru lume, un surdo-mut nu este decât o simplă persoană, însă, pentru el, Dumnezeu mută şi munţii din loc.
Acolo unde nici o raţiune nu poate pătrunde, intervine dragostea Lui. Părinţii ne învaţă că El face ca imposibilul să devină posibil, dând sens vieţii unui astfel de suflet. Această învăţătură se potriveşte de minune cu povestea tânărului surdo-mut. Este al treilea dintre 4 fraţi ai unei familii modeste care de ani buni s-a destrămat din cauza neajunsurilor. Tatăl este mereu plecat prin Germania – îi mai caută rareori atunci când se întoarce în ţară, iar mama a căzut în patima alcoolului. Încercările vieţii nu i-au descurajat pe cei 4 fraţi, deşi doi dintre ei sunt cu grave probleme de auz. Fratele său cel mare nu aude deloc, Ciprian având norocul să audă cât de cât cu urechea stângă. Citeşte de pe buzele interlocutorului şi uneori îl roagă să-i scrie. Reuşeşte să-ţi şi vorbească, dar trebuie să ai atenţie maximă pentru a-l înţelege.
Explicând prin semnele specifice surzilor şi vorbind greoi, Ciprian ne-a povestit câte ceva din episoadele vieţii sale, stârnindu-ne interesul şi faptul că este un bun jucător de fotbal.
(Cipri cu un prieten surdo-mut)
Dintr-o neatenţie avea să rămână neom pe viaţă
S-a născut în 12 mai 1989. Spune că s-a născut cu ceva probleme de auz, însă fatală i-a fost o căzătură, din neatenţie, pe când avea 4 anişori. Ne-a spus că atunci şi-a pierdut totalmente auzul, însă, în timp, cu tratamente şi exerciţii a început să audă cu urechea stângă. Pentru că a fost diagnosticat cu astfel de probleme a fost trimis la şcoala specială de la Cluj, acolo unde a învăţat şi fratele mai mare. La Şcoala Specială nr.1 pentru Surzi Cluj-Napoca a făcut şi profesionala.
Am făcut toate materiile, profil universal, dar meseria de bază e tâmplăria. De când am intrat la profesională mi-am făcut şi banii mei, am vândut tot felul de lucuri… şi haine, ne-a explicat Cipri. Tânărului i s-a dat o sarcină şi o responsabilitate încă din şcoală, de atunci neoprindu-se din această activitate. Asta facem toţi surdo-muţii. Avem pe cineva de la care cumpărăm şi noi le vindem la rândul nostru. Sunt tot felul de lucruri utile aduse din Suceava, chiar şi din Ucraina. Ne ajută. Merge cât de cât, mai spune Ciprian. Pe lângă comerţ, tânărul lucrează pe un şantier în Năsăud, unde spune că este respectat şi ajutat să înveţe meserie şi joacă fotbal la echipa de Liga a V-a, Voinţa Mărişelu.
A făcut pasiune pentru fotbal
I-a plăcut fotbalul încă de pe vremea când era elev la Şcoala de Surzi din Cluj. Prima dată am fost portar. Am văzut care sunt mişcările şi mi-a plăcut să mă bag şi eu. De atunci sunt cu jocul. Am fost cu şcoala, când aveam 13-14 ani, la tot felul de tombole, ne-a explicat încântat surdo-mutul. Echipa lui Ciprian a obţinut locul 5 la o competiţie organizată la Debrecen, Ungaria. Pe atunci terminase gimnaziul. Un an mai târziu, la aceeaşi competiţie organizată de unguri, Ciprian cu echipa sa a luat locul 3. Am primit atunci diplomă, medalie şi cadou. A jucat şi fratele meu mai mare… Apoi, cu echipa noastră, a surdo-muţilor, am mers în turnee la Alba-Iulia, Timişoara, Iaşi şi altele, ne-a mai mărturisit. A revenit la Bistriţa, iar la 21 de ani era legitimat la FC Budac, liga a V-a. A trăit emoţia promovării cu această echipă, în Liga a IV-a, însă nu a primit niciun ban şi a părăsit-o, plecând la Minerul Rebra. Mutarea s-a făcut prin septembrie, anul trecut, de atunci Ciprian Bătinaş fiind jucătorul echipei Voinţa Mărişelu. Aştept să înceapă campionatul, am auzit că au investit în teren şi vestiare, a adăgat mijlocaşul dreapta. Tânărul a fost adus la echipă de antrenorul acesteia, care anul trecut i-a fost martor la cununia civilă.
Se înţelege cu colegii din echipă, din priviri şi gesturi
Spune că îi place foarte mult să joace fotbal, ar face mult mai multe dacă ar fi posibil. Povesteşte că se înţelege cu jucătorii, doar când se face echipa îi este mai greu cu comunicarea. Mă respectă, nu îşi bat joc de mine, chiar dacă uneori nu îi înţeleg bine… se mai enervează ei pe mine când nu le dau pasă. Tot boscorodesc, dar e bine, suntem prieteni, mărturiseşte surdo-mutul.
Ciprian a făcut un retur foarte bun, în campionatul trecut, reuşind să marcheze 5 goluri. Joacă foarte bine, este tehnic, ştie fotbal şi trăieşte. Nu ne aude foarte bine, dar ne înţelegem prin gesturi, prin semne. Când suntem aproape de el, dacă vorbim mai tare, ne aude cât de cât. Se mai enervează când nu reuşim să facem o fază, dar îi trece, doar aşa e în sport… pune suflet. Ţinem mult la el şi facem o echipă frumoasă. Sper să facem şi un campionat frumos împreună, ne-a povestit Ionuţ, unul dintre coechipierii lui Ciprian de la Voinţa Mărişelu.
Are o indemnizaţie de nici 250 de lei
Pe lângă plăcerea din teren, Ciprian se bucură acasă de familia pe care o formează cu soţia sa, Mariana, care i-a adus pe lume doi copii, fiica, Alexia, de un an şi jumătate şi fiul, David, de o lună şi câteva săptămâni. Este fericit că fiica nu are probleme cu auzul şi aşteaptă verdictul în ceea ce-l priveşte pe David. Mariana a lucrat la un fast-food, dar a rămas şomeră, din cauza falimentului. Acum este acasă, cu pruncii. Trăiesc din indemnizaţiile lor de handicap, în total 468 de lei, alocaţiile copiilor, salariul lui Ciprian din construcţii şi din micul comerţ. Pe lângă familia sa, Ciprian îşi mai ajută şi fraţii, doi dintre ei fiind încă la şcoală, la Beclean. Se uită la fotbal, până nu demult fiind un rapidist convins. Acum ţine cu U Cluj şi îi adoră pe Messi şi Iniesta de la FC Barcelona. Nu-mi doresc nimic mai mult. Am ce-mi doresc. Sunt fericit, am copii sănătoşi. Mergem la lucru, mergem la joacă, ne distrăm împreună… Să fim toţi sănătoşi…atât, a adăugat Ciprian Bătinaş.
