Vaga mea impresie că în Bistriţa n-o să-mi satisfac niciodată plăcerea de a savura o lectură plăcută alături de un ceai gustos mi-a fost desfiinţată acum ceva vreme când am descoperit, cu toată ruşinea spun.. tardiv, un loc care reuşeşte să combine cum nu se poate mai bine arta şi lectura cu ceaiul…
Descoperirea a fost făcută într-o după-masă când, mânată de dorinţa de-a mai afla ce a mai apărut nou în materie de carte în aria mea de interes, sociologia, am nimerit în Casa Cărţii. Librăria copilăriei mele.. locul unde găseam beletristică şi cărţi şcolare deopotrivă, reuşeşte să-mi satisfacă şi acum, după atâţia ani nevoile de lectură chiar dacă e vorba de cărţi de specialitate. Deşi Casa Cărţii cocheta de ceva vreme cu ideea de artă, promovând-o cu succes mai ales când venea vorba de artişti locali, altceva mi-a atras atenţia: o ceainărie micuţă în spatele rafturilor pline de minunăţii scrise. Văzând-o, cochetă, mică şi liniştită am rememorat anii studenţiei când pierdeam ore în şir în Cărtureşti lângă un ceai şi 3-4 cărţi pe care le răsfoiam fără întrerupere.
Stând de vorbă cu domnul Virgil Raţiu, directorul Editurii Aletheia şi directorul de distribuţie de carte la librăria cu pricina, aflu că lucrările de modernizare, care au inclus rafturi noi şi moderne pentru cărţi, o schimbare a aranjamentului cărţilor, adăugarea elementelor de decor care vin să susţină arta locală şi bineînţeles micuţa ceainărie s-au finalizat acum doi ani. Întrebat de unde ideea aceasta de a îmbina lectura cu ceaiul, Virgil Raţiu ne spune că nu e ceva revelaţie, multe cărţi despre cultura ceaiului aducând argumente de necontestat privind această alăturare, atât de normală în societăţile civilizate. În ciuda faptului că mica ceainărie şi-a făcut în timp o serie de clienţi fideli, în parte şi pentru că se află în imediata vecinătate a Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu” şi mulţi profesori au profitat de spaţiu, ceai şi cărţi pentru a ţine lecţii deschise, Virgil Raţiu ne spune că Bistriţa încă nu e foarte pregătită pentru aşa ceva, ceea ce reduce şansele ca aceasta să aibă succesul scontat.
Cărţile sunt acompaniate de operele de artă ale artistului Mircea Mocanu, care pe lângă faptul că sunt într-o simbioză perfectă cu locaţia, parcă îţi stimulează imaginaţia, înfăţişând ba monştrii care ne conturbă pe toţi, ba umanitatea şi vitalitatea pe care o au cărţile.
În mica şedinţă foto l-am întâlnit în ceainărie pe Adrian Solcan, fostul primar al tinerilor şi preşedinte al filialei judeţene a Clubului Studenţilor Liberali, care ne-a transmis emoţiile şi trăirile provocate de acest spaţiu.
„Vin aici de vreun an pentru lectură în principal. Ceaiurile sunt şi ele foarte bune. Pentru cineva care e pasionat de lectură, această linişte, ambianţă plăcută, lipsa fumului, intimitatea par să compună reţeta perfectă”, precizează Adrian Solcan.
Întrebat cum se face că funcţionează această reţetă şi în Bistriţa, care nu are mărimea Clujului şi nici nu este un centru universitar, Adrian Solcan spune că odată cu apariţia locului a apărut şi nevoia de el. Limitările acestui spaţiu: doar ceai şi cafea, imposibilitatea de a fuma, liniştea selectează clientela. Tânărul ne explică cum clientela se autoselectează, ceea ce face ca proprietăţile spaţiului să fie păstrate şi să nu se transforme într-o cafenea clasică. Cât despre „instigarea” la cumpărături, Adrian Solcan ne precizează că efectul „Kaufland”, funcţionează cu succes şi aici: vrei să cumperi o carte şi pleci acasă cu 2-3.
Fără prea multă pălăvrăgeală, vă invit să faceţi un tur virtual prin ceainărie şi dacă vă place ce vedeţi puteţi da o fugă să savuraţi un ceai, să testaţi oferta de carte sau doar să cumpăraţi unul din sortimentele delicioase pe care le oferă „la pachet” ceainăria.
