Paul Pop, proprietarul fermei Jack este singurul bistritean care a participat la concursul de atelaje de la Herghelia Beclean ca si independent. Cu toate ca in alte judete sunt numeroase ferme private care cresc cai de rasa si participa la astfel de concursuri, Jacky, asa cum este cunoscut acesta, este singurul de la noi din judet.
Ferma Jack are in momentul de fata 28 de cai de rasa, dintre care 11 Lipitani, doi ponei si restul cai englezesti si de parada. Bistriteanul a inceput de anul trecut sa participe la concursuri si incet, incet, incepe sa isi transforme pasiunea intr-o afacere profitabila, mai ales ca echitatia este un domeniu care nu a fost atins de criza financiara. „Mi-au placut caii dintotdeauna si am reusit sa imi dezvolt afacerea pornind de la aceasta pasiune a mea. Incepe chiar sa devina profitabila, mai ales ca la cai nu se simte criza la fel ca la masini, aici cine are bani, are si cai puternici”, explica Jacky. La etapa de concurs de la Beclean echipa Fermei Jack a avut ghinion la primele doua probe. La proba de dresaj a fost depunctata din cauza ca i-a zburat vantul palaria cu paun, traditionala de pe Valea Somesului, iar la proba de maraton s-a rasturnat atelajul la poarta sase. „Concursul a fost super, dar am avut ghinion la poarta sase. Am dat cu roata intr-un stalp si ne-am rasturnat. Dar ne-am ridicat si am continuat mai departe. Nu suntem singurii care am patit cate ceva, unii s-au ridicat cu roata pe brazda, altii au cazut in apa, noi ne-am rasturant, astfel de accidente au loc la concursuri de acest gen”, povesteste driverul. Pana in prezent, echipajul este clasat destul de bine. „Am fost si la prima etapa a concursului national de la Oradea, iar anul trecut am participat si la alte concursuri nationale de o zi, doua. Anul acesta, dupa prima etapa eram pe locul 11 din peste 20 de concurenti”, declara jacky, care explica si faptul ca participarea la o astfel de etapa de concurs costa in jur de 1000 de lei pentru fiecare cal. „Costul de participare la un concurs ajung in jurul la 10 milioane, doua milioane boxa, doua milioane inscirerea calului in concurs, doua milioane pentru un driver, plus alte taxe mai mici”. Cresterea, educarea si intretinerea cailor este un domeniu rezervat in mare parte oamenilor care dispun de multi bani. „Cei care cresc cai traiesc intr-o alta lume, este intradevar nevoie de bani ca sa intri acolo. Dar sa cresti aceste animale e o placere, unii au bani, dar nu iubesc caii, altii ii iubesc dar nu au bani, dar daca nu ii iubesti nu are nici un sens sa cresti cai. In plus trebuie sa ai un om care sa te invete ce trebuie sa faci, sa iti explice cum se dreseaza un cal, pentru ca altfel dai o multime de bani si nu ai ce face cu el, pentru ca nu e bun. La noi nu e dezvoltata o traditie a cailor. De exemplu inalta societate. Oriunde in lume oamenii bogati se bat in cai, la noi bataia se da la nivel mic, cei foarte bogati nu se implica, asa cum fac in alte tari. Acolo baroni, proprietari de fabrici, bancheri, au cai, unul mai puternic decat altul. Si mai e ceva, la noi, daca merge cineva la calarie si da 25-30 de lei pentru o ora de calarit i se pare foarte mult, nu stie lumea sa aprecieze valoarea calului si a acestui sport in general”, povesteste Paul Pop. Este un sport in care ungurii exceleaza. In Cupa Mondiala, din 90 de tari, Ungaria ocupa primele patru-cinci locuri, de opt ani de zile predomina. „Pentru ei e un sport de traditie, o fala sa aiba cai cat mai buni. Acum 100 de ani de exemplu, in Ungaria se intalneau, mergeau in centru la o fantana si acolo se intreceau in cai si atelaje. Acesta este si motivul pentru care acest sport nu este foarte popular la Bistrita. De fapt doar la noi e asa putina lume, daca mergi la Covasna, de exemplu, la un concurs de genul celui de aici, vezi ca e o multime de oameni, nici nu ai unde sa arunci un ac”, descrie acesta atmosfera de la alte concursuri de atelaje. Exista si in Romania o piata a cailor de rasa. „Aici (n.r. concursul de atelaje de la Herghelia Beclean) de exemplu, nu se gasesc cai cu o valoare sub 10.000 de euro. De la pretul acesta sunt cai care ajung la 30-40 de mii de euro, pretul este stabilit in functie de valoarea lor, de premiile pe care le castiga, de punctajele pe care le obtin in concursuri. Eu de exemplu mi-am cumparat anul trecut doi cai cu 30.000 de euro, unu cu 10.000 si celalt cu 20.000. de exemplu un criteriu este stabilit de proba numita pas. Caii trebuie sa fac un kilometru in 8 minute si 34 de secunde. Degeaba un cal care este cel mai bun la dresaj sau la maraton, merge la pas in 8 minute, 40 secunde, scade foarte mult din valoare. Unele lucruri poti sa le educi la un cal, de exemplu sa mearga cu capul frumos, rotund, dar pasul nu se poate educa. In judet sunt maxim opt cai care pot face pasul, patru ai mei si inca vreo trei-patru de la herghelie. Urmeaza apoi un alt criteriu, rezistenta, sa fie bun la bataie, sa traga bine in concurs indiferent de terenul pe care se desfasoara proba, nu conteaza ca e teren uscat ca acum, sau noroi pana la genunchi, calul trebuie sa poata sa traga atelajul foarte bine. Aceasta este o caracteristica a lipitalilor, ei sunt foarte rezistenti si pot trage bine. Pot participa si la concursurile de cai, dar nu pot face fata la probele de sarituri deoarece au picioarele mai scurte si sunt mai indesati. E ca la un sportiv, una e sa faci culturism, alta sa faci haltere sau proba de forta. Nu ai cum sa recunosti un cal de rasa pe strada. Acolo eventual recunostii caii grasi de salam, dar nu si caii de rasa care pot participa la concursuri. Acesti cai pot fi descoperiti doar in concursuri, aici se vede prestanta animalului, inteligenta sa, rezistenta. Se poate de exemplu sa ai un cal frumos, cu tinuta buna, dar care dupa doi pasi la maraton sa nu mai poata”, descrie Jacky criteriile de stabilire a pretului unui cal de rasa pura.
