Marturisesc sincer ca nu eram un fan OTV. Nu eram nici macar un simpatizant al lui Dan Diaconescu. Ma intriga si ma amuza atmosfera de kitch, de post tv facut pe genunchi, in graba, cu decoruri ieftine, cu ecranul plin de anunturi bilistrucizante, care frizau absurdul. Cel mult ma uitam la OTV atunci cand voiam sa rad de stupiditatea si prostia omeneasca, cand voiam sa gust o doza buna, sanatoasa de umor neaos mai mult sau mai putin involuntar, datorita invitatilor din emisiuni sau formatului acestora. OTV-ul nu seamana cu nimic facut pana acum in televiziune.
Este un hibrid hidos intre un post de radio pirat si o tribuna publica, unde fiecare poate veni sa urle la lume ceea ce doreste. Recunosc ca ma fascinau absurdul de situatie, incultura si prostia, gaseam in mine acea satisfactie secreta a superioritatii intelectualului, pus fata in fata cu „pulimea” rau vorbitoare de limba romana, spumoasa in umorul ei involuntar, de situatie, care ofera un circ perpetuu, care iti creaza sentimentul ca mai jos de atat nu se poate merge. Il uram in sinea mea pe Dan Diaconescu pentru dejectiile pe care le revarsa in casele romanilor de pe ecranele televizoarelor, si ma uram in egala masura pe mine insumi pentru curiozitatea morbida care ma impiedica sa schimb postul sau sa ma duc la culcare. Aceasta fascinatie a uratului, a prostiei omenesti, pe care o exercita asupra noastra, a tuturor celor care au bunul simt sa o recunoasca, m-a urmarit multa vreme, cu varfurile de intensitate cunoscute (oare cine nu a auzit de Elodia, Magda Cimac, Tolea, Nichita, Ogica si altii…). Este un sentiment similar cu cel trait de ascultatorul cult de manele, care n-ar recunoaste nici sa-l pici cu ceara – intr-un mediu educat – ca asculta asa ceva, dar care dupa o sticla de bautura, in club, da dedicatie si grohaie la unison cu Guta. Un secret la fel de intim ca onanismul sub patura, pe intuneric, in adolescenta. Romanii se impart in doua categorii: cei care se uita la OTV si cei care nu recunosc ca o fac. Inclusiv rivalii OTV-ului. Percepand pericolul reprezentat de neaosul fenomen otevist, acesti rivali au incercat sa copieze, sa duplice DOAR ideea de circ social, cumparand francizele unor emisiuni inventate in vest, de genul „fata lu` tata” si „tradati in dragoste”, jalnice paleative ce incearca sa rescrie realitatea dupa scenarii previzibile, prost (si pervers) concepute, cu actori de ocazie, gata sa isi vanda imaginea si onorabilitatea pentru 300 de lei. Abia atunci am cunoscut adevaratul gust amar al dezgustului. Dezgustat nu de scenariile aberante, halucinante propuse de producatori, ci de intentia din spatele acestora, de prostitutia unor oameni sarmani, care sunt dispusi sa joace roluri mizerabile pentru cativa firfirei. Cand vorbesc de intentia producatorilor, ma refer la perversitatea acestora, la ura lor fata de romani, la lipsa lor de iubire pentru cei care le „gusta” productiile. Pentru ca intentia aparenta a acestor cu adevarat dejectii, este aceea de a specula un aparent ridicol si senzational comic de situatie, de a ne rade de prostia unor semeni de-ai nostri. Fara a avea curajul sa prezinte ROMANUL asa cum este, cu bune si cu rele, ci venind cu retete de-a gata, cu masti hidoase prin care vor sa ne arate realitatea LOR. Urmarind lucid scenariile propuse, jucate cu stangacie sau relativ talent de unii dintre protagonisti, nu se poate sa nu remarci un pericol perfid ce atenteaza la fiinta morala a comunitatii: se cauta aducerea in sfera firescului, normalului, a unor comportamente si „valori”, ce sunt blamabile in mod firesc, dar care astfel, ajung in vietile noastre si ne erodeaza incet incet rezistenta morala la rau si perversitate. Spre deosebire de acesti plagiatori ordinari ai REALITATII, Dan Diaconescu are un merit. MARE. Are incredere in geniul acestui popor. Permite fiecaruia sa se manifeste in adevarata lui lumina, frizand sublimul, ridicolul, absurdul, trecandu-ne pe noi, privitorii, prin toata paleta de trairi si intensitati ale emotiei omenesti, facandu-ne sa exclamam „Astia suntem noi, romanii !!!” In acel moment am vrut sa aflu cine este cu adevarat Dan Diaconescu. Ce urmareste acest om, cu figura de soricel grizonat prematur, cu voce cantata, monotona si adormitoare, capabil sa prezinte serios cele mai mari ineptii cu aceeasi mutra imperturbabila cu care l-a prezentat in studio pe Presedintele in functie al Romaniei, Traian Basescu !? Am descoperit un tip inteligent, cu o vointa de fier, care s-a lansat in presa de la inceputurile ei libere, fara un chior in buzunare. D.D. este un fenomen in sine, iar originalitatea lui (daca as spune geniu, l-as urca pe soclul de unde vor sa-l dea unii jos pe Caragiale in Piata Universitatii…) isi regaseste masura doar in declaratia lui stupefianta, de la mutarea sediului OTV din Piata Romana in noul sediu: „Inca nu ati vazut nimic. OTV-ul abia acum incepe… voi cumpara celelalte posturi de televiziune concurente si voi face din ele OTV 1, OTV 2, etc.” Dintr-un post de apartament, OTV a devenit Televiziunea Poporului. Astazi, OTV-ul, cu personajul sau mesianic, Dan Diaconescu, centralizeaza speranta de mai bine a unei imense mase de romani necajiti, inselati in asteptari de toata clasa politica. Discutam amuzat cu un amic, deunazi, ca in 2004 am avut ocazia sa contribui la eliberarea din arest a „Gurului sexului”, Gregorian Bivolaru, iar zilele trecute am avut privilegiul sa contribui la punerea in libertate al „Gurului televiziunii”, Dan Diaconescu. Sunt prea lucid sa sper ca mai este posibil un nou miracol pe scena politicii. Deja vad vulturii negrii ai profitorismului planand lacomi deasupra embrionarului partid al poporului. Deja o multime de ratangii ai politicii, cartite si gropari de profesie se inghesuie, avizi de putere, de imagine, sa preia, sa deturneze acest vis frumos al lui Dan Diaconescu. Asa cum imi marturisea in arest, Dan Diaconescu este singur in acest proiect indraznet. Dar are vizionarismul si siguranta celui ce se simte condus de Destin catre implinirea Planului ce i-a fost harazit. Are flerul si hotararea necesare reusitei, simplitatea in exprimare care il face accesibil tuturor. Proiectul sau politic, aparent populist, se bazeaza pe calculele reci, economice, ale unui gospodar obisnuit sa calculeze cu hartia si creionul in mana, buna chivernisire a afacerii lui. Stie ce poate face din Romania, daca va ajunge sa o gospodaresca. Stie care ii sunt resursele si cine sunt spoliatorii averii publice. Totul tine de maturitatea noastra ca popor. Se spune ca fiecare popor are conducatorii pe care si-i merita. Oare vom fi pe masura acestei sanse pe care astazi Destinul ne-a scos-o in cale ? Vom fi in stare sa pastram calea de mijloc, de a nu ceda tentatiei egoismului si interesului personal, de a ne implica intr-un proiect politic care ii va lasa pe tusa pe actualii politicieni, daca va reusi ?! Pentru ca Dan Diaconescu sa poata reusi, nu are nevoie doar de votanti. Are nevoie de cei mai buni dintre noi, de cei mai sinceri si mai curati dintre romani. Se vor mai gasi oare romani care sa vina alaturi de D.D., care sa renunte (macar pentru o perioada de timp) la interesul lor personal, pentru interesul general al romanilor ?! Vor rezista acesti oameni tentatiei puterii ?! Va ramane D.D. acelasi dupa ce va ajunge sus ? Toate acestea sunt intrebari care necesita un raspuns din partea fiecaruia dintre noi. Nu mai putem astepta la nesfarsit sa vina altii sa se implice, sa faca ce e mai bine pentru noi. Pentru ca deja se aduna, se organizeaza acel nor de muste politicianiste, rau mirositoare, acei traseisti politici, pescuitori in apele tulburi ale politicii dambovitene, gata sa napadeasca trupul firav curat al inca ne-nascutului partid. Cine va tine cu responsabilitate, pliciul de muste, cu care sa alunge acesti intrusi care otravesc si distrug tot ce ating ? Va urma…
