Attila Szocs, cunoscut în Bistriţa drept omul cu florile, este un exemplu demn de admirat pentru noi toţi. Rămas orfan de la doar două săptămâni, acesta şi-a petrecut viaţa într-o casă de copii, unde nu a avut parte, din nefericire, doar de lucruri bune. Cu toate acestea, el s-a zbătut să devină în primul rând OM, iar visurile sale s-au împlinit.
Deşi este sărac, nu doreşte să trăiască din mila celor din jur şi a renunţat chiar şi la ajutorul social, considerând că sunt alţii mai necăjiţi ca el, care au mai multă nevoie de bani. Preferă să sape în grădinile oamenilor sau să le spele covoarele pentru o farfurie de mâncare caldă sau pentru câteva zeci de lei decât să întindă mâna spre autorităţi. În plus, s-a alăturat celor care fac curăţenie în oraş, ca voluntar, şi are în grijă câteva sectoare unde mătură, toaletează copacii şi îngrijeşte florile.
Mama, viaţa care i-a dat viaţă
Deşi l-a abandonat la doar două săptămâni într-o casă de copii, Attila Szocs spune că nu o condamnă şi că mama este viaţa care i-a dat viaţă. Am cunoscut-o când aveam 35 de ani şi am fost acasă la ea, în judeţul Alba, acolo unde m-am născut. Era bolnavă şi bătrână şi nu înţelegeam ce vorbeşte. Ea îmi vorbea în maghiară, iar eu în casa de copii nu am avut voie să învăţ această limbă. Am plătit o femeie, din câţi bani am avut, să îmi traducă ce îmi spune. A murit de câţiva ani. Nu o condamn pentru că m-a abandonat, a făcut-o din cauza sărăciei. De când nu mai e, am fost la ea la mormânt şi i-am dus crizanteme, din grădina mea, ne-a povestit omul. Deşi nu are nicio rudă în Bistriţa, Attila Szocs spune că familia lui este formată din oamenii care îl apreciază şi îi respectă munca.
Sărac, dar cinstit
Omul cu florile locuieşte într-o garsonieră pe care a obţinut-o cu greu, pe Intrarea Turturelelor. Mi-au dat greu casa asta pentru că eram de la casa de copii şi nu mă vedeau cu ochi buni. Vreau să le spun tuturor oamenilor care spun despre copiii orfani lucruri urâte că greşesc şi că nu ar trebui să vorbească rău despre noi. Am colegi de suferinţă, cu care am mâncat o pâine rea, care au făcut şi facultate şi au ajuns oameni mari, cu familii. Sunt copii de parlamentari şi procurori care omoară oameni cu maşina sau fac cine ştie ce fel de lucrurile rele, deşi au avut părinţi care să îi educe, a mai povestit Attila Szocs.
A făcut şcoala profesională la Arad, de operator mase plastice, precum şi armata. El spune că a ajuns omul simplu şi harnic care este acum datorită educatorilor de la casa de copii, care l-au învăţat ce e bine şi ce e rău şi pentru care poartă un respect imens. Casa lui e plină de flori de tot soiul, care îi fac viaţa mai frumoasă şi pentru care se trezeşte în fiecare dimineaţă cu zâmbetul pe buze, ştiind că are cu cine vorbi şi pe cine îngriji. Dragostea lui pentru flori a fost apreciată atât de Primăria Bistriţa, care l-a premiat anul trecut pentru cea mai frumoasă grădină aferentă unui bloc de locuit, cât şi de ecologişti. Totodată, Attila Szocs este cunoscut în zona unde locuieşte ca voluntarul care-i ajută pe cei care fac curăţenie. Mătur frunzele uscate, toaletez copaci, după cum m-a învăţat profesorul meu de biologie, plantez şi îngrijesc florile din faţa blocului şi nu numai. Aş vrea ca lumea să aprecieze munca mea, nu pe mine, şi să pună mâna toţi şi să facă ordine. Curăţenia înseamnă sănătate, iar oamenii ar trebui învăţaţi încă de mici, de la şcoală, să nu distrugă mediul înconjurător, ci să planteze un copac sau o floare, mai spune el.
Nu-şi doreşte decât sănătate
Dacă majoritatea oamenilor îşi doresc lucruri materiale, omul cu florile nu vrea decât sănătate şi putere de muncă pentru a putea fi voluntar în continuare şi pentru a da o mână de ajutor la înfrumuseţarea oraşului. Niciodată nu am avut mulţi bani, mă mulţumesc şi cu puţin şi încerc să nu depind de nimeni. Am renunţat şi la ajutorul social pentru că am două mâini şi două picioare şi pot să mă întreţin singur, prin munca mea. Nu sunt de acord cu faptul că statul dă bani la oameni tineri şi în putere, care nu vor să muncească. În curând împlinesc 55 de ani şi nu îmi doresc decât sănătate să pot să mi le fac pe toate cu mânuţa mea, a mai spus Attila Szocs. Acesta îşi face singur de mâncare, dar şi curăţenie. În casa lui modestă toate lucrurile sunt la locul lor, într-o ordine deplină, iar florile, la loc de cinste. De curând şi-a dat maşina de spălat unei familii cu 12 copii, pentru că sunt mai necăjiţi ca mine. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce am, nu îmi doresc mai mult. Se poate şi mai rău.
Noroc că Bistriţa mai are astfel de oameni, care din puţinul lor ştiu să ofere mai departe, deşi, după cum spune chiar el, nu toată lumea apreciază ce fac eu, munca mea, de voluntar.
