Se împlinesc pe 10 iulie 2016 – 18 ani de când sculptorul Grigore Bradea a plecat dintre noi.
Pentru că încă există lucruri extraordinare care merită descoperite la acest artist, pentru că mesajul său are de parcurs încă un drum lung, pentru că încă se încăpăţânează să ne vegheze din ceruri – Asociaţia Culturală “Grigore Bradea” vă propune să celebrăm acest majorat şi vă invită marti, 19 iulie, de la ora 20:30, în Parcul Municipal Bistriţa – lângă Foişor – unde va fi dezvăluită una dintre închipuirile lui Grigore Bradea.
Lucrarea este intitulată “Fecioara”, a fost modelată de Grigore Bradea în gips, în 1986, şi reprodusă în 2016, în bronz, la SC Tapio SRL Cluj-Napoca.
Realizarea acestei lucrări a fost posibilă graţie sprijinului acordat de partenerii Asociaţiei Culturale “Grigore Bradea” – Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud prin Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, Primăria Municipiului Bistriţa, Leoni, RAAL, Teraplast, Comelf SA, Rombat, RCB, Rapsodia, ARL Cluj-Napoca, Electro-Ursa, GM Ecoinstal, VRG Grup, Lions Club Siebenburgen Bistriţa şi Agenţia 215 – cărora le mulţumim şi pe această cale.
Grigore Bradea (1 martie1947, Spermezeu – 10 iulie 1998, Bistrita) seduce prin „graţia materiei”, prin ideea fundamentală care defineşte femininul în percepţia umană, el construieşte o constantă estetică căutată în toate curentele artistice, din perioadele culturilor arhaice şi până la avangardele artei contemporane. Artistul a fost unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români ai generatiei ’70, formaţi în şcoala de la Cluj. El are un rol important în coagularea centrului artistic din Bistriţa, iar participările sale în numeroase tabere de creaţie, simpozioane şi expoziţii de artă plastică îl aduc în atenţia publicului naţional. Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud păstrează o parte din opera artistului, iar simbolismul sculptural al artei sale îmbogăţeşte spaţiul public din Sângeorz Băi, Piatra Neamţ, Slatina. (Vasile Duda, istoric de artă).
Sculptorul Grigore Bradea (1947-1998) se comporta ca şi cum el ar fi creat lumea şi de aceea îşi îngăduia să se joace cu ea. În mâinile şi sufletul lui părea că se află măsura oricărui lucru. Măsurând orice lucru cu măsura lui însuşi – a dat măsura imaginarului lumii în care trăiam.
Opera lui îşi are rădăcina în mit. A construit cu linii, suprafeţe şi volume o lume care atinge umanul, infinitul, eternul şi care este dincolo de egoismul fiecăruia dintre noi. Ceva în el copleşea, reunea, dădea alinare existenţei. El era tare ca o stâncă, o stâncă în mişcare, în mers, deplasând aerul care se mişca în jurul lui.
Lucrarea “Fecioară” este castitate, mângâiere şi trezire, memorie şi amintire, mişcare către inima însăşi a erosului. Prin ea, preistoria vizibilă a lumii de aici devine, în noua ei înfăţişare, o Prezenţă. (Oliv Mircea, 2016).
