DE CE UN APEL CATRE UMANITATE?CE INTREBARE RETORICA INTR-O LUME CARE ASCENDE SPRE MAI RAU ,INTR-O LUME IN CARE CONTEAZA DOAR CLIPA CAND ESTI FERICIT,APOI POTI SA SI MORI PUTIN CATE PUTIN IN FIECARE ZI.
In aceste conditii,in care realitatea spiritual-afectiva a sufletului nostru are carente afectogene,ma alatur si eu cu acest material acelora care si-au dat mana pentru o lume mai buna din punct de vedere spiritual.As dori sa incep prin a va invita ca niciodata SA NU-I UITAM PE CEI MAI TRISTI CA NOI!Nu,nu vreau sa accentuez pe latura de consolare de sine,in sensul ca totusi,altcineva se afla intr-o situatie mai trista decat a noastra,ci pe faptul ca ,atunci cand viata ni se pare grea,sa ne alaturam celor mai tristi ca noi,poate impreuna,dandu-ne o mana de prietenie,vom reusi sa vedem lumina in intunericul care ne inconjoara.Gandind la rece ,prin prisma realitatii „de gheata”formata din „suflete de gheata”din lumea noastra actuala,s-ar putea sa imi replicati ca nu fac altceva decat sa caut acul in carul cu fan,insa ma incapatanez ,sa pun „negru pe alb”ceea ce sufletul meu strange in paharul tristetii ,atunci cand indiferenta,mandria si cruzimea unora ,imi dau fiori.Vreau sa fac asadar apel la umanitate,la constiinta morala a fiecaruia pentru a deveni mai buni,pentru a nu trece nepasatori pe langa sufletele disperate,pe langa cele ce plang,pe langa cei sarmani si oropsiti de soarta.HAI SA TREZIM UMANUL DIN NOI,in prima faza numai refectand la cat bine vom putea produce in jurul nostru ,aducand zambetul pe chipurile incrustate de durere,pentru ca apoi sa trecem la actiune ,sa vedem alt zambet,de data asta,al nostru,acela de satisfactie.Ce satisfactie poate oare inlocui satisfactia izvorata din facerea de bine?Inchei cu aceasta intrebare,iar raspunsul il astept de la voi!
