Ne-am obişnuit de câţiva ani să facem tot felul de comentarii pe marginea acestei sărbatori. Fie că asociem data de 25 octombrie cu ziua de naştere a Regelui, fie că îi atribuim o conotaţie ideologică, fie că îi stabilim o origine rusească sau rămânem indiferenţi faţă de această sărbătoare, comportamentul nostru colectiv nu scoate în evidenţă profunzimea şi seriozitatea pe care o au alte popoare faţă de armatele lor.
În fiecare an la 25 octombrie românii îşi sărbătoresc Armata..
Poporul nostru când a fost la mare primejdie a făcut apel la armata sa şi de fiecare dată s-a salvat. Armata niciodată nu şi-a trădat poporul. De aceea în această zi poporul trebuie să îşi îndrepte sentimentele principal de recunoştinţă faţă de această instituţie Armata are peste tot cam aceleaşi reguli de funcţionare, aceeaşi cultură organizaţională, aceleaşi limitări ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale şi peste tot un statut special. În clipele astrale ale istoriei românilor armata a jucat rolul decisiv.
Cucerirea independenţei, realizarea unităţii naţionale, refacerea integrităţii teritoriale pe frontiera de vest după Al Doilea Razboi, Revoluţia din 1989, intrarea în structura de securitate atlantică, intrarea în Uniunea Europeana, Parteneriatul Strategic cu SUA sunt câteva repere care s-au fundamentat pe comportamentul echilibrat, adecvat momentelor şi corect faţă de proprii cetăţeni a instituţiei militare.
În momentele în care naţiunea română a dat mâna cu istoria fie că i-a fost favorabil sau nu garanţia a constituit-o armata. Armata s-a bucurat de prestigiu şi simpatie.
Armata era construită după reguli în aşa fel încât toate clasele sociale să se regăsească în ea. Naţiunea întreagă se putea identifica cu armata şi armata cu interesele naţionale. Prin natura funcţiilor sale armata trebuie să fie mereu tânără. De la Romani ne-a ramas ca valoare morală şi profesională respectul faţă de veterani. Între cei activi şi cei trecuţi în rezervă de-a lungul secolelor s-a cultivat o solidaritate şi o legatură permanentă în aşa fel încât la primejdie să se constituie ca o structură coeziva şi puternică. Au fost şi momente în care oastea s-a împărţit după criterii de clasă, dar rezultatul a fost un dezastru de fiecare dată. Dezastrul lui Ştefan Cel Mare la Războieni a fost generat de faptul că a dat bătălia numai cu Oastea cea Mica. În anul 1526 ungurii la Mohacs şi-au pierdut şi regele şi statalitatea pentru motivul că nu au mobilizat ţăranimea şi au luptat doar cu nobilii temându-se să nu păţească ce au păţit cu Doja.
Învăţând din propriile greşeli şi din greşelile altora Armata Română a cultivat de-a lungul timpului solidaritatea între militari şi între militari şi popor. Intervenţiile armatei la inundaţii, cutremure, dezastre sunt o formă de întărire a coeziunii dintre armată şi societatea civilă. Ceremonialul militar în zilele de sărbătoare legale în locuri publice este şi el o formă de manifestare a coeziunii şi solidarităţii între civili şi militari. Dreptul ofiţerilor în rezervă de a purta uniforma militară în zile festive întăreşte sistemul de legătură între societatea civilă şi militari, iar militarii activi şi în rezervă se simt parte a aceleaşi familii. Activi şi în rezervă împreună cu veteranii de razboi se manifestă ca parte a aceluiaşi sistem.
Avansarea ofiţerilor în rezervă de către Ministrul Apărării Naţionale este de asemenea un fapt ce subliniază respectul instituţiei militare faţă de cei care şi-au făcut datoria în mod corespunzator şi o dovadă a unităţii armatei. Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă funcţionează sub patronajul Ministrului Apărării şi al Preşedintelui României este şi ea o dovadă a respectului pe care societatea civilă îl acordă militarilor. Asociaţia Veteranilor de război ca structură şi statut constituie o dovadă în plus că statul român îşi respectă militarii.
Plata pensiilor militare având ca ordonator de credit pe Ministrul Apărării Naţionale dovedeşte că militarii în rezervă nu sunt abandonaţi. Cum ar putea un stat să-şi abandoneze militarii în rezervă care prin natura atribuţiilor au gestionat documente secrete de la „secret” pâna la „strict secret de importanţă deosebită”, iar unii au avut acces şi la documentele clasificate ale Aliantei. A rupe linia de coeziune a Armatei sau a schimba regulile de funcţionare ale acestei instituţii, validate de-a lungul timpului, şi respectate de toate armatele se numeşte management strategic defectuos.
Militarii au o carieră profesională care este gestionată de stat nu până la pensie ci până la moarte. Nici un stat serios nu îşi permite să dea greş cu secretele de stat.
Ziua armatei a fost o zi în care cetăţenii României şi-au sărbătorit militarii iar instituţiile statului responsabile de destinul României ar trebui să-şi facă o analiza a felului în care gestionează armata şi interesele naţionale .
N-ar fi lipsit de importanţă dacă de Ziua Armatei nu am crea concurenţe mediatice şi ne-am menţine măcar pentru o zi în registrul sobrietăţii acestei instituţii.
Col. (rez.) Ioan Gaftone
