Este într-adevăr stranie coincidenţa peste ani a celor două evenimente tragice, prăbuşirea avionului în care călătoarea o importantă delegaţie a Republicii Populare Române, avându-l la bord pe viitorul preşedinte al României, N. Ceauşescu şi catastrofa aviatică în care şi-a pierdut viaţa preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski.
Cele doua catastrofe aviatice au multe puncte în comun, au fost implicate avioane de transport de fabricaţie sovietică, un Ilyuşin 14, în primul caz şi un Tupolev 154 în al doilea caz, sau petrecut în apropierea unor aeroporturi ruseşti, unul la Moscova şi celălalt la Smolensk. În ambele situaţii, potrivit concluziilor rapoartelor de anchetă, prăbuşirea avioanelor a fost cauzată de vremea nefavorabilă, vizibilitate redusă, ceaţa densă, aprecierea greşită a înăltimii, fapt ce a dus la lovirea aeronavelor de vârfurile copacilor din apropierea pistei aeroporturilor şi prăbuşirea acestora. S-a mai invocat faptul că ar fi fost şi anumite deficienţe de comunicare, între turnul de control şi aeronave, în special la avionul cu delegaţia Poloniei …şi în final anumite erori umane de pilotaj.
În ambele cazuri, o întrebare revine obsedant peste ani, a fost sau nu a fost o mâna criminală? Au ştiut serviciile secrete a celor două ţări ce urma să se întâmple? A ştiut Securitatea română ce urma să se întâmple şi l-a prevenit pe Gheorghiu-Dej?
Concluziile anchetelor celor două accidente nu au fost convingătoare, fapt ce a generat o adevărata inflaţie de teorii ale conspiraţiei.
Avionul cu care a călătorit delegaţia română, IL-14, era operat de un echipaj sovietic. Era perioada când în înalta lor mărinimie, sovieticii asigurau pentru întreg blocul estic serviciile de transport a conducerilor ţărilor respective care se deplasau în străinatate la diferite evenimente. Acest lucru presupunea atât asigurarea aeronavei, cât şi a echipajului.
Eroare de pilotaj sau prăbuşire comandată? Aceasta era întrebarea care circula pe buzele tuturor conducătorilor români imediat după prăbuşirea avionului cu delegaţia României.
“Teoria” care a prins şi a făcut carieră după accidentul de la aeroportul moscovit Vnukovo a fost că în realitate nu a fost vorba de o eroare de pilotaj întâmplătoare, potrivit versiunii oficiale, ci de o “comandă” venită de la Moscova, care voia să elimine anumite personaje incomode ale conducerii României.
Ciudată a fost la vremea respectivă decizia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej care a renunţat în ultima clipă să urce în avion, motivând gestul său că are treburi importante de rezolvat în Bucureşti. “Teoria conspiraţiei” era alimentată mai ales că piloţii, un lucru normal la timpul respectiv, erau sovietici.
Aeroportul Vnukovo se pare că era un loc blestemat. Catastrofa Ilyuşinului 14 în care a călătorit delegaţia României nu era singurul accident din istoria aeroportului moscovit, care consemnează 11 asemenea evenimente. Primul a avut loc la 11 iunie 1957, cu 5 luni înainte de catastrofa avionului în care a călătorit viitorul lider al României. La bordul avionului, un Ilyuşin 14P, se aflau 13 oameni, din care 8 au decedat. Cel mai grav accident din istoria aeroportului Vnukovo s-a întâmplat la 17 martie 1979, când un Tu 104B s-a prăbuşit la puţin timp după decolare, din cauza faptului că greutatea transportată depăşea cu mult limitele admise. Din cei 106 oameni aflaţi la bord, au supraveţuit 20.
În urma prăbuşirii avionului IL-14 cu delegaţia PRM, dintr-un total de 11 persoane, au decedat 4, printre care şi Grigore Preoteasa (foto), secretar al PMR şi ministru de externe al României.
Ceauşescu a avut noroc, dintr-un lung şir de astfel de şanse, a scăpat doar cu câteva răni, conform certificatului medical, eliberat de autorităţile medicale sovietice.
“…traumatism al părţii externe a hemitoracelui drept şi la gamba stângă. Plăgi zgâriate la faţă, mâini şi picioare. Temperatura: 37,3 grade, stare general satisfăcătoare….”. Acest noroc avea să-l parăsească definitiv în Decembrie 1989.
Foto: ro.wikipedia.org
