Miercurea Mare
În Sfânta şi Marea Miercuri se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârşitul slujbei, preotul îi unge pe credincioşi cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomeneşte vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioşii ortodocşi ţin şi miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).
În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimã.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim şi era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El şi a turnat pe capul Lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru că, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni şi tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toţi, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat şi pe acela. Şi într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.
“Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simţind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironosiţã si tânguindu-se, a adus ţie mir mai înainte de îngropare…”
A treia zi, numită Miercurea Mare este menită să ne aducă aminte de pocăinţa femeii desfrânate şi de transformarea lui Iuda din ucenicul Domnului în însuşi vânzătorul. Trădarea lui Iuda a făcut ca ziua de miercuri, alături de ziua de vineri, să devină zi de post.
