Miercuri dimineaţă, cu doar câteva ore înainte de intrarea unui grup de cercetători ştiinţifici conduşi de custodele peşterii, Crin Triandafil Theodorescu, în Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor a avut loc o prăbuşire de tavan care a antrenat bolovani imenşi, cu o masă totală estimată la 100 de tone. Zona în care s-a produs prăbuşirea se află în apropierea intrării.
Nu au fost afectate grav echipările aflate în subteran, înregistrându-se câteva avarii minore la una dintre scările de acces în interiorul peşterii. Impactul prăbuşirii blocurilor de piatră a fost uriaş, galeria respectivă modificându-şi aproape complet forma pe o distanţă de aproximativ 60 de metri. Masa de prăbuşiri a dus la reducerea cu până la jumătate a secţiunii galeriei. Două dintre detriturile prăbuşite sunt de dimensiunile unei camionete.
Grupul de speologi care s-a aflat foarte aproape de momentul prăbuşirii tavanului a fost compus din cercetători ştiinţifici de la Institutul de Speologie Emil Racoviţă din Bucureşti, sub conducerea custodelui, având ca obiective măsurători de climatologie şi hidrologie, în vederea realizării proiectului „Sistem de management eficient al sitului de importanţă comunitară şi ariei protejate de interes naţional Peştera Tăuşoare”, derulat de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în parteneriat cu Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. S-a procedat la marcarea pe hartă a modificărilor de natură morfologică produse de prăbuşire şi s-au efectuat observaţii în vederea stabilirii efectelor pe care acest eveniment l- a avut asupra coloniilor de lilieci aflaţi în hibernare. După depăşirea conului de prăbuşiri s-a continuat activitatea speologică programată, care a durat nouă ore în subteran şi patru ore în suprateranul peşterii.
Aceste prăbuşiri se datorează unui fenomen care se manifestă în special primăvara, numit gelifracţionare, în zona ventriculară a peşterii, acolo unde apele infiltrate îngheaţă în fisuri. Cu toate acestea, nu au mai fost consemnate în literatura de specialitate prăbuşiri de asemenea anvergură, ele producându-se la distanţe de sute sau mii de ani. Unele sisteme cavernicole au fost deschise prin aceste prăbuşiri, iar altele au fost obturate pentru totdeauna. Probabilitatea ca acest fenomen să fie surprins direct este foarte redusă pentru un speolog. Printre observaţiile rare care s-au făcut la faţa locului a fost şi constatarea mirosului de piatră arsă, produs prin enormele forţe de frecare dintre detriturile aflate în impact cu podeaua peşterii.
Din motive de siguranţă, custodele peşterii a decis suspendarea pentru o perioadă nedeterminată a oricăror activităţi în subteranul peşterii. În funcţie de evoluţia infiltraţiilor şi stabilizarea prăbuşirilor vor fi reluate activităţile de natură ştiinţifică, speologic-explorativă şi didactică din această arie protejată. În urma acestui eveniment vor fi necesare reamenajări suplimentare, constând în trasarea unei noi poteci speologice, instalarea de mâini curente şi de scări de acces, îndepărtarea masei de prăbuşiri aflate în echilibru precar.
