Poate că nu e voie, poate că nu e potrivit, poate că nu e nici etic nici moral dar totuşi politica se mai face şi în şcoli. De exemple cu profesori pasionaţi de acest sector am mai auzit dar de elevi care să susţină cauza unui politician sau a altuia, mai rar.
Scandalul provocat de afacerile „concernului Botiş” a mobilizat şi a cuprins toată suflarea bistriţeană, cu mic cu mare. Presa a fost împărţită, opiniile au fost împărţite, mulţi blamându-l pe mai-sus menţionatul şi echipa sa dar poate la fel de mulţi susţinandu-i cauza şi nevinovăţia.
Nici măcar şcolile nu au fost ferite de acest subiect, Alina Căpraru, membră a echipei lui Ioan Nelu Botiş, s-a asigurat că viitorii alegători ai ţarii, aflaţi acum în băncile liceelor, vor înţelege această poveste aşa cum partidul doreşte.
Desigur că toată lumea a fost revoltată la auzul veştii că cei care făceau parte din Asociatia Parteneriat Euroactiv Bistrita erau plătiţi cu sume astronomice care depăşeau lejer 8.000 de lei, moment în care şi-a intrat în rol instrumentul de propagandă din şcoli, în persoana fiului doamnei Alina Căpraru care, de la începutul scandalului păna la îngroparea acestuia a susţinut sus şi tare inocenţa ministrului de atunci al muncii şi a întregului său staff.
Greu de apreciat dacă această strategie a funcţionat, dacă a fost o strategie sau dacă nu a fost doar un instinct de apărare venit din partea tanarului care, în acest caz, făra să vrea, a sfidat limitele penibilului susţinând în faţa altora de vârsta lui nevinovăţia cuiva care deja îşi asumase „păcatele” pentru vestitul proiect înghiţitor de fonduri guvernamentale şi provocator de salarii bombastice.
foto: heatherrose13
