La 1 mai 1776, în Bavaria, un doctor în teologie – Adam Weishaupt – a fondat societatea „Vechii Căutători de Lumină din Bavaria”, care va deveni în scurt timp cunoscută sub denumirea de „Ordo Illuminati” (Ordinul Iluminaţilor). Weishaupt a susţinut că numele provenea din scrierile mai vechi şi însemna „cei care deţin Lumina”. Weishaupt urmărea printre altele cu acest ordin:
1) Abolirea monarhiei şi a oricărei puteri ordonate;
2) Abolirea proprietăţii private;
3) Abolirea moştenitorilor;
4) Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a căsniciei şi instruirea în comun a copiilor);
6) Abolirea tuturor religiilor.
Fireşte că un asemenea program, atât de radical, a atras imediat atenţia autorităţilor din Bavaria, care au reacţionat încă din 1784, interzicând ordinul şi condamnându-i la moarte pe membrii. Acesta nu numai că a supravieţuit hăituielilor, dar a continuat să se extindă în lume. Astfel, de la cinci membri, cât avea iniţial „Ordo Illuminati”, curând Ordinul numără 300 de membri, din toate straturile sociale şi profesionale: aristocraţi, studenţi, comercianţi, doctori, avocaţi, judecători, ofiţeri, profesori, funcţionari publici, bancheri, ba chiar miniştri. Printre cele mai notabile personalităţi ale timpului care deveniseră, în secret, membri ai „Ordinului Iluminaţilor” se numărau ducele de Orleans, contele Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder (filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esenţial în Revoluţia franceză de la 1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet), Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. În 1783, numărul membrilor „Ordo Illuminati” atingea 600, iar peste un an acest număr depăşea 3000 de membri.
În 1786, „Iluminaţii” îşi constituiseră filiale secrete ale ordinului în numeroase state europene: Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scoţia, Polonia, Franţa, Belgia, Elveţia, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia şi Irlanda. La aceeaşi dată, „Ordo Illuminati” se infiltrase în America (în 1785, la New York funcţiona societatea secretă „Colombia”, care le aparţinea), precum şi în Africa. Primul profet al „Ordinului”, cel care întocmise o doctrină de la care mai târziu s-au inspirat alte societăţi secrete influenţe – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Drepţilor” lui Karl Marx sau „Decembriştii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravieţuit veacului şi a schimbat lumea în secolul XX.
Adam Weishaupt, întemeietorul Iluminaţilor
Liderul „Iluminaţilor”, Adam Weishaupt, s-a născut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui rabin. Când tatăl său a murit, în 1753 – la vârsta de de doar cinci ani -, Weishaupt a fost luat şi convertit la catolicism de baronul Johann Adam Ickstatt, care a încercat să-l îndrume pe băiat spre „Ordinul Iezuiţilor”. Din 1742, Ickstatt fusese însărcinat de iezuiţi cu organizarea unei universităţi în Bavaria. Până în 1773, baronul va rămâne protectorul tânărului Weishaupt şi mentorul său spiritual. În biblioteca baronului Ickstatt, adolescentul Adam Weishaupt i-a descoperit pe filosofii francezi, fiind mult influenţat de Voltaire (1694-1778), cel care îi scria Regelui Frederick al II-lea al Prusiei următoarele pe tema eliminării influenţei religioase din societate: „În sfârşit, când întregul corp al Bisericii Creştine va fi slăbit suficient, iar credinţa va fi suficient de puternică, ultimă lovitură va fi dată creştinismului chiar de persecuţiile la care va recurge pentru a se menţine. Un regim de teroare se va instaura atunci pe Pământ şi va continua, până când orice om îşi va pierde dorinţa de a mai adera la creştinism”. Asemenea texte se pare că l-au influenţat pe tânărul Weishaupt. Se crede că ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluată de el din cărţile de filosofie ale lui Voltaire. După absolvirea „Universităţii Iezuite” din Ingolstadt (1768), Adam Weishaupt funcţionează patru ani ca preparator universitar, apoi devine asistent-instructor chiar la universitatea iezuită pe care o absolvise.
Rothschild, omul din umbră din spatele lui Weishaupt
În 1769, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Rothschild) îl însărcinează pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societăţi secrete, care să rămână la dispoziţia sa şi a planurilor sale politice. Ascensiunea lui Weishautt la Universitatea de teologie din Ingolstadt continuă: în 1772 devine profesor de drept civil, iar din 1773 este profesor de drept canonic. Tot în 1773 se însoară, împotriva sfaturilor lui Ickstadt, care îl reneagă. Doi ani mai târziu, în 1775, devine decan al Universităţii iezuite din Ingolstadt. Foarte repede concepţiile liberale ale lui Weishaupt au intrat însă în conflict cu gândirea iezuiţilor, care plănuiesc să-l „debarce”. La doar 27 de ani, decan al Universităţii din Ingolstadt, doctor în teologie, Adam Weishaupt este şi un iniţiat. Studiase doctrinele anti-creştine ale maniheiştilor, care îl introduseseră pe Weishaupt în astrologie, în magie şi în medicină ocultă. Un anume „negustor Kolmer” din Iutlanda (teritoriu la graniţa Germaniei cu Danemarca) îl iniţiase în practicile magice egiptene încă din 1771. Weishaupt studiase, în acelaşi timp, puterea misterelor eleusine şi ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof din secolul al 6-lea î.C., considera că oamenii trebuie să îşi unească averile şi să trăiască în comun, o idee preluată de „Liga Drepţilor”, apoi, de „Liga Comuniştilor”). El se mai iniţiase în învăţăturile esenienilor, iar în biblioteca să se găseau cărţi, precum „Cabala” sau „Misterele lui Solomon”.
Cercetase diferite scrieri iezuite, în căutarea unui nou tip de societate secretă, cu organizarea căreia fusese însărcinat (şi finanţat) de bancherul Meyer Amschel Bauer. Plănuia să aducă în această societate secretă oameni cu calităţi şi talente deosebite în domeniile lor sau care se bucurau de o mare influenţă . După părerea lui Weishaupt, iezuiţii constituiau – că ordin – o structură prea „deschisă”. Mai întâi, Adam Weishaupt – cu sprijinul lui Meyer Amschell Bauer „Rothschild” – a unit mai multe grupuri oculte într-o societate secretă numită „Răsăritul”, care s-a păstrat până în zilele noastre. Timp de cinci ani, el a lucrat la un plan care să-i aducă în jurul său pe cei hotărâţi să lupte cu opresiunea religioasă şi cu sistemul social. Încerca şi spera să înlocuiască creştinismul cu o „religie a raţiunii”. Ideea iniţială s-a materializat în „Şcoala Înţelepciunii”, al cărei ţel era „să facă rasa umană mai bună, ca să devină o mare familie fericită”.
„Şcoala Înţelepciunii” pleda pentru „perfecţionism” – au fost numiţi şi „Perfectibilii” -, dar era lipsită de aerul de mister şi de intrigă, pe care urmărea să-l dea Adam Weishaupt societăţii sale secrete. În 1774, Weishaupt a scris un articol programatic, „Sidonii Apollinarus Fragment”, care trebuia să pregătească opinia publică pentru „doctrina raţiunii”. În acest articol, el scrie: „Principii şi naţiunile vor dispărea fără violenţă de pe faţa Pământului. Rasa umană va deveni o singură familie, iar lumea va aparţine oamenilor raţionali”. Între timp, sfătuit de Bauer („Rothschild”), dr. Weishaupt îşi abandonează postul şi întreaga situaţie de la Universitatea din Ingolstadt şi se pregăteşte să lanseze în secret organizaţia „Iluminaţilor” (adică purtători de lumină sau raţiune).
1 mai, data naşterii sectei Iluminaţilor
La 1 mai 1776, sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogaţi – Wessely, Moses, Mendelsson – şi a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondează în secret societatea „Vechii căutători de lumină din Bavaria”, care va deveni mai cunoscută sub denumirea „Ordinul Iluminaţilor”. Weishaupt a susţinut că numele provenea din vechi scrieri şi însemna „cei care deţin Lumina”. Se referea, aşadar, la persoanele „iluminate”, spiritual şi intelectual.
Să remarcăm, în treacăt, că sărbătorirea zilei de 1 Mai de către toate statele foste comuniste, ca şi de către forţele de stânga din lumea întreagă celebrează, de fapt, înfiinţarea „Ordinului Iluminaţilor” din 1776, de către Adam Weishaupt şi Rothschild, deşi semnificaţia ocultă a evenimentului a fost în permanenţă ascunsă.
Fireşte că un asemenea program, atât de radical, a atras imediat atenţia autorităţilor din Bavaria, care au reacţionat încă din 1784, interzicând ordinul şi condamnându-i la moarte pe membrii. Acesta nu numai că a supravieţuit hăituielilor, dar a continuat să se extindă în lume. Astfel, de la cinci membri, cât avea iniţial „Ordo Illuminati”, curând Ordinul numără 300 de membri, din toate straturile sociale şi profesionale: aristocraţi, studenţi, comercianţi, doctori, avocaţi, judecători, ofiţeri, profesori, funcţionari publici, bancheri, ba chiar miniştri. Printre cele mai notabile personalităţi ale timpului care deveniseră, în secret, membri ai „Ordinului Iluminaţilor” se numărau ducele de Orleans, contele Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder (filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esenţial în Revoluţia franceză de la 1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet), Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. În 1783, numărul membrilor „Ordo Illuminati” atingea 600, iar peste un an acest număr depăşea 3000 de membri.
În 1786, „Iluminaţii” îşi constituiseră filiale secrete ale ordinului în numeroase state europene: Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scoţia, Polonia, Franţa, Belgia, Elveţia, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia şi Irlanda. La aceeaşi dată, „Ordo Illuminati” se infiltrase în America (în 1785, la New York funcţiona societatea secretă „Colombia”, care le aparţinea), precum şi în Africa. Primul profet al „Ordinului”, cel care întocmise o doctrină de la care mai târziu s-au inspirat alte societăţi secrete influenţe – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Drepţilor” lui Karl Marx sau „Decembriştii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravieţuit veacului şi a schimbat lumea în secolul XX.
