Ce timpuri!Ce muzica nemuritoare in sufletele romanilor romantici incurabili,si ,nu numai.O muzica terapeutica,pentru sufletele insetate de cel mai nobil sentiment uman,iubirea, si niste versuri care au „uns”o bucata buna de timp si cele mai inghetate suflete ,continua sa invaluie si azi pe toti iubitorii de frumos artistic.
Cine ma poate contrazice?Cine oare nu tresare ascultand o Angela Similea,Corina Chiriac sau Stela Enache?Marturisesc cu o imensa parere de rau,ca nu am avut ocazia sa-mi petrec adolescenta si tineretea in acest spatiu mirific in care domnea muzica usoara a anilor 70 din tara noastra.Daca Romania a avut vreodata ceva ”de aur”printre bijuteriile sale,atunci eu,pot afirma cu mana pe inima ,ca acest lucru atat de valoros,nu a fost altceva decat muzica usoara a anilor 70.Tandretea,caldura sufleteasca,efectul terapeutic si misterul se impleteau armonios in cele mai frumoase slagare pe care le-a cunoscut vreodata Romania si pe care poate nu le va mai cunoaste niciodata pentru a ne transmite mesajul lor cu efect de „balsam vindecator”.Atat prin mesajul transmis publicului,cat si prin succesul afisat ,muzica aceasta continua si azi,dar din pacate,intr-o proportie mai mica,sa „vindece” si sa inalte spirite,sa reconstruiasca drumul pe care s-a ratacit splendoarea.Asa cum aurul ramane un metal pretios de top,intocmai aceasta muzica de aur,va dainui pe veci in varful topului pe care iubitorii de frumos artistic il vor realiza.
