Cei care au trecut prin localitatea Chiraleş şi au luat-o spre satul Şirioara au observat cu siguranţă cripta învăluită în mister ce răsare într-o stâncă pe care cândva răsărea semeţ castelul familiei Bethlen. Povestea acestuia o facem noi cunoscută în ceea ce urmează.
Încă din 1782 satul Chiraleş a intrat în posesia familia Bethlen din Beclean. În 1804 contele Lajos Bethlen a iniţiat construirea unui castel pe dealul din apropierea satului, mutând casele săseşti pe strada principală a localităţii. Pasiunea contelui pentru arhitectură şi peisagistică l-a determinat să-şi cheltuie majoritatea averii sale pe amenajarea castelului şi a parcului care-l înconjura.
Castelul şi parcul au format un ansamblu de invidiat, fiind considerat unul dintre cele mai elegante castele ale primei jumătăţi a secolului al XIX-lea în Transilvania. Construcţia acestuia a durat 9 luni şi a necesitat efortul a 90 de oameni, cheltuielile construirii depăşind 100 de mii de forinţi. Mobilierul, tapiseriile care au acoperit pereţii, precum şi sculpturile şi arsenalul contelui au fost aduse de la Viena.
Casele slujitorilor şi clădirile anexe erau situate la est de castel, iar bucătăria în imediata apropiere a sa. Parcul care înconjurat castelul a îmbinat elementele parcurilor franceze şi a celor engleze. Acesta ar fi avut mai multe clădiri, cum ar fi: casa de plăceri, dotată cu clopoţei de vânt şi imaginea Venerei, o filigorie, casa vânătorului, ruinele unei cetăţi artificiale, casa de scăldat, casa pescarului şi o fântână arteziană cu statuia lui Neptun.
Contele Bethlen vorbeşte în autobiografia sa despre cripta amenajată în interiorul unui tunel săpat în stânca care delimita parcul. Lucrările la această “peşteră artificială” s-au întins pe doi ani şi jumătate, o inscripţie de la intrarea în criptă poziţionând ansamblul în anul 1818. Intrarea se face printr-o uşă scundă cu deschidere dreptunghiulară, cu reliefuri sculptate în gresie. Pe partea stângă a intrării se vede figura şezută a morţii cu aripi care ţine în mâna stângă o clepsidră, iar în cea dreaptă o coasă uriaşă. Deasupra intrării se află relieful unei bufniţe, simbolul morţii şi al înţelepciunii, care păzeşte liniştea soţilor Bethlen.
Interiorul criptei era împărţită în două compartimente scunde, în care erau săpate cele două gropi pentru sicriele defuncţilor. Aici a fost înmormântată contesa Klára Bethlen în anul 1839, iar soţul ei, Lajos Bethlen a urmat-o în 1867. Mormintele lor au fost jefuite în timpul primului război mondial, când au fost luate şi epitafurile lor din marmură.
La data de 15 octombrie 1848, românii răsculaţi din zonă au devastat castelul şi l-au sechestrat pe conte. Bătrânul conte Lajos Bethlen s-a întors pe domeniul din Chiraleş în anii 1850 şi a încercat reamenajarea castelului lăsat în paragină. A murit în 1867, fiind înmormântat lângă soţia sa, în cripta din peştera visată de el.
După 1900 nimeni n-a mai locuit în castelul din Chiraleş, acesta fiind demolat în totalitate după 1945. În prezent doar cripta săpată în stânca de gresie se poate observa, aflându-se şi aceasta într-o stare avansată de degradare.
Ansamblul criptei are o important valoare istorico-culturală, constituind o construcţie unică de acest gen. De asemenea numeroşi vizitatori ai castelului şi parcului şi-au eternizat numele pe peretele stâncii. Printre personajele importante ale culturii epocii reformei care s-au semnat pe pereţii criptei amintim: guvernatorul Transilvaniei, Johannes Kornis, episcopul Lajos Haznald, contele Miklós Jósika.
