Vremuri de mult apuse, tradiţiile şi obiceiurile străbune sunt aduse pe internet prin intermediul reţelelor de socializare. „Maierul de Altădată” este o astfel de pagină online, care promovează tradiţia.
„Nu mai sunt ţăranii de odinioară ce-ţi dădeau bineţe şi te omeneau, au apus tăranii, au plecat ţăranii, doar în noi mai zace dorul după ei”, cu acest mesaj îşi primeşte pagina „Maierul de Altădată”, prietenii de pe facebook.
De mai multă vreme imaginile publicate pe acest cont, mi-au atras atenţia, simplitatea oamenilor din trecut, hainele tradiţonale, dar şi căsuţele 
simple şi pline de iubire, aduc o parte din trecut în viaţa de zi cu zi.
Printre imaginile publice de pe reţeaua de socializare am găsit şi o descriere în versuri a comunei: „În satul meu de lângă râu în Maierul îmi place să viu. Grădini cu foarte multe flori, livezi cu pomi roditori. Găseşti în centrul comunal, un cămin şi un spital. Poliţia e lângă moară, Biserica e lângă şcoală. Şi tare fericit sunt eu, că sunt copil în satul meu.”
Tradiţia şi obiceiurile, nu pot fi scrise, decât de cei care le cunosc foarte bine. Contul „Maierul de Altădată” este administrat de către o persoană simplă din comună. Bărbatul şi-a descoperit această pasiune iar în timpul liber face cunoscut oamenilor vremuri de mult uitate.
De o însemnătate sentimentală deosebită sunt atat pozele cât şi versurile publicate pe pagina de facebook. .
SCRISOARE TRZIE de ALEXANDRU POP
„Scrisoarea mea o mamă sosi-va prea târziu / Căci trupul tău 
acuma culcat e-ntr-un sicriu/ Dar vreau să-mi cer iertare, de-aicea de departe/ Că nu mi-am făcut vreme mai iute să-ţi scriu carte. Venea acum crăciunul…şi-am vrut ca să te sun/ C-atâtea lucruri mamă, avusem ca să-ţi spun ! / Şi vocea ta duioasă s-o mai aud voiam / Căci dorului meu glasu-ţi era ca un balsam ! Dar ai plecat deodată… te-ai dus în veşnicii / Şi-n urma ta acuma îţi plâng ai tăi copii / Şi tata a rămas singur, zdrobit e de durere/ Că n-a putut să-ţi spună măcar ,, la revedere ” ! Cum aş intoarce timpul să fiu mai mult cu tine ! / Dar am plecat în lume…m-am dus în ţări străine / Şi-arareori găsit-am răgaz vreun rând să-ţi scriu…/ Iertare-ţi cere acuma risipitorul fiu ! Iertare pentru lacrimi, şi-atatea zile triste / Când eu zăceam acolo în temniţi comuniste / Iar tu îngenuncheată, în nopţi târzii stăteai / Şi numele în rugă mereu îmi pomeneai… Şi-acum rămas-am numai c-o mană de-amintiri / Cu poze-ngălbenite de-a vremii vestejiri…/ Epistolele tale păstrate ani la rând / Le-am recitit acuma, de dorul tău plângând… Am fost şi eu azi noapte cu tine în priveghi… / Şi-am depănat istorii şi întâmplări străvechi / Cum te-ai întors la Domnul şi cum ai suferit / Şi cum ai tăi din casa mereu te-au prigonit..! Ţi-a fost viaţa mamă , atât de grea şi-amară !/ Dar n-ai cerut la Domnul o cruce mai uşoară / Ci doar ai vrut răbdare, putere-n suferinţă / Şi-nfrângerile-ţi fost-au schimbate-n biruinţă ! Copilă încă, noaptea, fugeai la rugăciune / Ieseai pe-ascuns din casă , la nimeni far’a spune / Ai fost adesea prinsă, bătută şi lovită / 
Ca nu au vrut în casă să aib-o ,,pocăită ” ! Nu ai cârtit la Domnul, atunci când ai fost fată / Şi-n pat la suferinţă ai fost paralizată / Şi nici când ca şi mamă, pruncii de-abia nascuţi / La Domnu-n veşnicie curând erau trecuţi ! Prin ani apoi, venit-au necaz şi boli mereu…/ Tot mai grea încercarea…şi-urcuşul tot mai greu / Făptura mai slăbită de-ai suferinţei spini / ,,Reuma” tot mai multă şi dinţi tot mai puţini.. Şi chiar dacă în suflet erai nemângâiată / Cu un băiat departe şi-o fiică înstrăinată / Tu-aproape-ai stat de Domnul şi gata de-al sluji / Şi ai lucrat întruna cât încă era zi ! Dar lupta este gata şi clipa a sosit ! / În lume alergarea ta , mama s-a sfârsit / Cununa biruinţei te-aşteptă acolo sus / Ce ţi-o va da chiar Mielul, iubitul tău Isus ! Prieteni vechi te-aşteaptă în cerul minunat / Vecini de-ai nostri care’ naintea ta au plecat / Toţi cei cu care-alături ai mers pe -ngusta cale / Vor fi acolo unde nu e nici plâns nici jale ! Vei recunoaşte chipuri de -aici demult plecate / Când vei intra pe 
poarta cetăţii minunate / Şi-un,, bun venit” ţi-or spune cu Ingerii-mpreună / Când Domnul îţi va spune să intri ,,slugă bună ” ! Suntem acum în lacrimi toţi cei aici rămaşi / Dar sus în ceruri mama, sunt sapte copilaşi / Ce vor să-ţi mulţumească, că nu ai murmurat / Atunci la El în slavă can” Domnul i-a luat…! În încheiere mamaă, să ierţi că n-am putut / Ca să mai vin odată să-ţi văd vasul de lut / Zdrobita colivie din care a zburat / Spre zările albastre un suflet minunat ! Dar mamă , dulce mamă , mă leg cu jurământ / C-aşa-mi voi trăi viaţa aici pe-acest pământ / Ca gata de răpire să fiu şi eu oricând…! / La revedere mamă … ! / Ne-om revedea curând…..!!! …. „(DOMNUL ALEXANDRU POP S-A NĂSCUT ÎN MAIERU, DAR S-A AUTOEXILAT ÎN SUA, ÎNAINTE DE 1989. POEZIA A FOST SCRISĂ LA MOATREA MAMEI)
