Grupul Editorial Trei si Libraria Bastilia va invita la lansarea volumului Am ales sa fiu „NIMENI”. Memoriile unui tenismen de Sever Dron, marti 23 aprilie 2013, ora 19.00. Alaturi de autor se vor afla: Andreea Raducanu, campioana mondiala si olimpica la gimnastica, Cristian Topescu, comentator sportiv, Cristian Gatu, presedintele Federatiei Romane de Handbal, si Magdalena Marculescu, director editorial.
Sever Dron a fost component al „echipei de aur” a tenisului romanesc, alaturi de Ilie Nastase, Ion Tiriac si Petre Marmureanu, in perioada 1968–1972. A fost prezent in Challenge Round-ul Cupei Davis din 1969, pierdut la Cleveland contra echipei americane. In 1972 a cerut azil politic in Franta. A devenit un antrenor renumit in Hexagon, lucrand cu mari campioni precum Guillermo Vilas, Henri Leconte, Virginia Ruzici si Julie Halard. A inventat si omologat metoda de antrenament si formare in tenis care-i poarta numele, iar una dintre ideile de baza ale acesteia este „sendvisul pozitiv”, element preluat de mari antrenori din intreaga lume. In prezent, Sever Dron locuieste la Paris, Bucuresti si Sao Paolo, este director tehnic al Federatiei Romane de Tenis si director de program in cadrul Academiei „Sever Dron-Tenis 2000” din Bucuresti.
„Pe Ucu Dron il stiu de-o viata! Aveam 12 ani cand am aparut la clubul Dinamo, iar Sever era deja campion la seniori. Noi, toti copiii, il admiram si voiam sa ajungem ca el. A fost un darz coechipier in Cupa Davis alaturi de Ion Tiriac, Ilie Nastase si Petre Marmureanu. Mai tarziu ne-am reintalnit in Franta, iar soarta a hotarat sa-mi fie antrenor o perioada. S-a dovedit un coach dedicat si un excelent psiholog. Sever Droneste un mare povestitor, care detine arta de a transforma faptul semnificativ al vietii in epica fascinanta. Din toate aceste motive, memoriile sale reprezinta saga unui personaj care s-a luat la tranta cu viata si a castigat.” – Virginia Ruzici, campioana de simplu la Roland Garros
„L-am cunoscut pe Sever Dron cand eram junior si ma gaseam in competitie cu pustii antrenati de el. Orice as face, nu mi-l pot imagina altfel decat pe un teren de tenis. Mi-l amintesc mai intai ca jucator, unul foarte tehnic, apoi ca antrenor, mai ales langa Henri Leconte sau Julie Halard, luand note, dand sfaturi, permanent cu un suras atragator si plin de optimism. Sever este un om care s-a nascut pentru tenis si care traieste pentru acest sport.” – Guy Forget, fost numar patru mondial
„Cu Marmureanu si cu Dron am lucrat sute de ore, mai ales in preajma meciurilor. Si e tare chinuitor pentru un sparring-partner sa serveasca de o suta de ori intr-un singur colt, pentru a lucra returul in forta al lui Nastase sau Tiriac. Si e la fel de chinuitor sa executi o suta de cross-uri sau o suta de long-line-uri, pentru a provoca un atac neasteptat sau un stop eficace. Dron si Marmureanu au fost intotdeauna coechipieri devotati si nu rezerve care privesc meciul din tribuna.” – Ion Tiriac, de trei ori finalist in Cupa Davis
„(…) La vestiar, ma duc la un moment dat catre baie. In lumina difuza il zaresc pe Rosewall in fata unei oglinzi exersand in orb reverul. Dupa partida castigata rapid in fata lui Istvan Gulyas, australianul, aidoma unui boxer care lupta cu umbra, isi perfectiona o lovitura despre care toata lumea spunea ca este desavarsita. Si intr-adevar, backhand-ul sau punea de 50 de ori din 50 mingea pe tusa. Totusi, chiar si in aceste conditii, Ken isi slefuia la infinit reverul, la oglinda. Atunci am inteles prima oara de ce un profesionist este un… profesionist – adica o forma de existenta a perfectiunii.”
Pentru a fi un pedagog bun, am simtit nevoia unei metode. La inceputurile profesiunii mele ca antrenor, am functionat in virtutea intuitiei si a instinctului, peste care am adaugat imens din experienta mea de tenismen profesionist si putin din ceea ce stiam de la antrenorii mei din Romania, dar si de la marele Harry Hopman. Mister Harry, primul meu profesor la care am decelat genialitatea in stare pura, a devenit celebru in calitate de coach castigand nu mai putin de 16 Salatiere de Argint cu echipa cangurilor intre 1950–1967…”
