Un oltean get-beget, care, de când s-a lipit de Ardeal, prin 1958, n-a vrut să-l mai părăsească. Jean Pădureanu este personalitatea Bistrita24 la categoria Sport, Lordul fiind primul în topul preferinţelor bistriţenilor. L-am găsit acolo unde îşi petrece cea mai parte a timpului său, la club. I-am răpit câteva momente pentru a-l felicita şi pentru a afla chiar de la el câteva dintre lucrurile care-l definesc ca om.
Reporter: În Bistriţa-Năsăud, dacă spui sport, în general, fotbal, în special, spui Jean Pădureanu. Cititorii noştri au confirmat. Felicitări!
Jean Pădureanu: Vă mulţumesc, sunt onorat să ştiu că sunt printre preferaţii bistriţenilor. Şi Bistriţa a fost preferata mea. Asta mi-a fost nenorocirea (n.r. râde), m-am prea ataşat de Ardeal.
Rep.: Nu era Doljul mai mare, mai bogat? Cum aţi ajuns în orăşelul nostru?
J.P..: O fi fost, dar când sufletul dictează… Am crescut în acest judeţ. Am făcut şcoală aici… şi la Bucureşti şi la Cătănele şi la Băileşti (n.r. locul naşterii). Am venit la Bistriţa după ce m-am lăsat de şcoală. A fost totul pentru fotbal. La 22 de ani am devenit cetăţean al Bistriţei şi aşa am rămas şi în ziua de astăzi.
Rep.: Aţi renunţat la facultate. Aţi simţit că aţi riscat pe atunci?
J.P.: Când rişti pentru o pasiune, merită să o faci. Nu aveam nicio frică, iubeam fotbalul şi nimic altceva. Am renunţat la 3 ani de facultate, de Agronomie. Eram tehnician agronom (n.r râde), făcusem şi Liceul de Agronomie din Băileşti. Toate s-au întâmplat la Băileşti, Aici m-am născut, aici am făcut şcoală, aici m-am apucat de fotbal… aveam teren în curtea casei. Am ajuns la Craiova, am jucat cam un an, apoi am fost la CCA Steaua, echipă pentru care am jucat în câteva meciuri. Nu după foarte mult timp, am ajuns la Bistriţa, la Gloria, unde sunt şi acum. Domnul Botescu, antrenorul echipei naţionale în acea vreme, m-a recomandat bistriţenilor şi iată-mă şi după 53 de ani.
Rep.: Ce v-a determinat să rămâneţi aici?
J.P..: M-am întors la Bistriţa din mai multe motive. Aici, la Gloria, eram titular, la Craiova nu, atmosfera de aici m-a cucerit din primul moment şi ca fotbalist, am fost bine plătit. Mai mult, mi s-a dat şansa de a fi în conducere. Nu mi-am bătut joc de ea. Din clipa în care am fost pus secretarul clubului, 21 de campionate Gloria Bistriţa n-a retrogradat până la nenorocirea de anul trecut.
Rep.: Până să revenim le nenorocire, povestiţi-ne… vă mai aduceţi aminte cât a fost primul salariu?
J.P.: Da, cum să nu. La Gloria a fost salariu de bază, dar aveam bănuţii mei şi când eram tehnician agronom. Luam 400 şi ceva de lei, dar nu prea avea timp să mă ocup de agronomie, tot de fotbal eram preocupat. La Gloria Bistriţa, prima mea leafă era bunicică, 1000 de lei.
Rep.: Care este secretul să te menţii în fotbal? Sunteţi cel mai longeviv preşedinte de club din România.
J.P.: Am pus suflet şi m-am străduit să fiu un om de cuvânt în toate relaţiile pe care le-am avut şi încă le am, cu colegii, cu jucătorii, alţi preşedinţi… cu oricine, de aici şi botezul meu, Lordul. N-am promis nimănui ceva fără să ştiu că îmi pot onora promisiunea. Dacă am spus că dau cuiva 5 lei, am făcut-o.
Rep.: Cu siguranţă aveţi regrete referitoare la jucători. Ne daţi câteva exemple?
J.P.: Pe 80-90% dintre jucătorii care au fost legitimaţi la clubul nostru îi regret, dar şi ei pe mine. Cu foarte mulţi dintre ei păstrez legătura. De ziua de mea, se sărbători, de Sf. Ioan, mă contactează, să mă felicite. Unii apelează cu diverse probleme… dacă pot, ajut cu plăcere. Sunt în relaţii foarte bune cu tot ce a trecut pe la Bistriţa. Ca exemple, aş spune Polgar, fost portar luat de la Oradea, Sergiu Costin, care nu scapă nicio ocazie să mă sune, Sălăgean… sunt mulţi.
Rep.: Cu Moraes păstraţi legătura?
J.P.: Moga ştie mai multe despre el, cu el păstrează legătura. El a ales… a dat bani mulţi să se vorbească în numele lui. Ascultă numai de impresar. Nu răspund nimănui decât o dată. Cine are urechi să audă, bine, cine nu, îl las în plata Domnului.
Rep.: Ne faceţi un top 3 al antrenorilor care s-au ocupat de alb-albaştri?
J.P.: I-aş da pe cei care au stat cel mai mult. Aş spune duo-ul Constantin Cârstea – Remus Vlad, care 14 ani s-a ocupat de Gloria… aş mai adăuga Florin Halagian, Ioan Ovidiu Sabău, Marius Şumudică… el mă sună săptămânal. De aici s-a relansat ca antrenor… e mai coleric el aşa, dar e băiat de suflet.
Rep.: Cum vedeţi anul 2012 pentru Gloria?
J.P.: Din păcate, previziunile mele sunt sumbre. La ora actuală, nu prea am motive să fiu optimist, e greu financiar, dar sper ca, printr-o bună gestionare a lotului, să facem ceva. Sunt pe tapet câteva transferuri. Avem 2 jucători solicitaţi, o să aducem în probe 6-7 jucători din eşaloane inferioare, dar şi superioare, din afară….dar nu dau din casă, până ce nu am în casă. Se pun la cale unele jocuri. Solicitanţii încearcă să ne întindă o cursă de genul Moraes… nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc urât… oricum, până nu primesc un avans substanţial, nu dau nimic… Sigur, avem ca obiectiv promovarea, dar avem nevoie de mai mult sprijin din spectrul politic şi administrativ, de care nu mă pot plânge… dar cu riscul de a supăra, vechiul sistem a ajutat mai mult fotbalul.
Rep.: Ce veşti mai aveţi în cazul Moraes?
J.P.: Contractul cu Junior Moraes a fost foarte bun, 1.250.000 euro. Au stabilit un termen de o lună să ne dea banii, nu s-au ţinut de cuvânt, dar l-au ţinut şi pe el încurcat, 6 luni cu consimţământul UEFA, cu drept de muncă. În fine… până în 15 februarie, comisia de litigii a FIFA se va întâlni şi va hotărî. Sper ca decizia FIFA să fie pe măsura expectanţelor noastre, dar te poţi aştepta la orice.
Rep.: Dacă aţi fi la cârma fotbalului românesc, ce aţi face?
J.P.: Aş impune reguli… bine întemeiate, stricte. În cazul nostru, al Gloriei, nu s-au respectat regulile, de aceea am retrogradat. Acum 3 ani se permitea cluburilor să conteste în instanţă, acum nu. Au fost fel şi fel de interese şi faptul că am fost în aceeaşi oală cu Timişoara are la bază ceva.
Rep.: Gloria a fost un fel de victimă colaterală?
J.P.: S-ar putea spune. Sentimentele mele sunt împărţite. Sunt fel şi fel de interese, fel şi fel de oameni. Există mulţi conducători de cluburi care merită toată stima, dar sunt şi alţii de care nici nu vreau să aud. Nu le-aş face nici rău, dar nici bine.
Rep.: Cum vedeţi fotbalul şi arbitrajul de azi?
J.P.: Vorbind despre arbitraj, acum 10 ani a fost cu mult mai rău. Acum s-a evoluat din acest punct de vedere, dar a intervenit altceva: oameni puternici care nu vor să piardă, nu acceptă să piardă. Presiunile acestor conducători au dus la această degringoladă. În plus, a intervenit UEFA…. şi acolo sunt interese imense. Era mai mult respect între jucători. Eu consider că sunt multe activităţi care nu sunt deloc de neglijat, precum sport, sănătate, religie.
Rep.: Apogeul fotbalistic?
J.P.: Din 1958 până 1970 am fost jucător, a fost un moment memorabil. În 1984-1985, nu eram o echipă de pluton, Gloria Bistriţa era fruntaşă în Divizia B. Consider că apogeul a fost în această perioadă care a însemnat temelia celor 21 de ani de existenţă pe prima scenă a fotbalului românesc.
Rep.: Ce face tata Jean în timpul liber?
J.P.: Prefer sport. Oriunde, sport. Urmăresc emisiuni de sport mereu. La club comentez ziarele împreună cu ai mei colegi. Mă simt atât de responsabil pentru că mereu fotbalul a fost pe primul loc, mai presus şi decât căsnicia. Acum, am de gând să dau drumul la o carte. Vasile Jimboreanu este cel care îmi va scrie memoriile. Împreună cu Sănduţă vom aduna toate materialele despre fotbalul bistriţean, voi vorbi despre ce a fost fotbalul românesc/bistriţean şi ce este acum.
Rep.: Puteţi nominaliza o persoană care v-ar putea continua munca?
J.P.: N-am să mai spun. Am dat odată un verdict şi nu s-a înţeles… a început râca între ei… o să las această nominalizare pentru momentul potrivit. Voi propune pe cineva şi administraţia va decide.
