Dreptul la întrebare

Din toate drepturile lumii


Pe unul singur nu-l cedez,


E strategia mea intimă


Şi este singurul meu crez.





Nu-l dau chiar dacă vin la mine


Toate statuile călări,


E dreptul meu la îndoială


Şi de a pune întrebări.





Nu l-a epuizat nici Hamlet,


Deşi l-a folosit de-ajuns,


Cred în puterea întrebării


Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.





Ea mi-e religie în viaţă,


Cu ea termin, cu ea încep,


Eu , simplu cetăţean al lumii,


Măcar atât mai am: întreb.





Cu pumnii strânşi în faţa morţii


La fel copiii mi-i cultiv,


Ca neamul omenesc de-a pururi


Să fie interogativ.





(Dreptul la întrebare – Adrian Păunescu)