Universul fascinant şi misterios al spionajului a fost dintotdeauna un domeniu extrem de atractiv şi un teren propice de creaţie, pentru scriitori din toată lumea şi în toate timpurile.
Lumea misterioasă a culegerii de informaţii a ieşit din nou la rampă după ce FSB-ul, serviciul de securitate internă al Federaţiei Ruse a descoperit şi a pus capăt activităţii unei reţele de spionaj al MI 6, serviciul de spionaj extern al Marii Britanii, care folosea un mijloc de transmitere a informaţiilor cu totul inedit. Experţii în contraspionaj apreciază că această descoperire este doar o mică găselniţă în multitudinea de mijloace neconvenţionale folosite de serviciile secrete din întreaga lume pentru a menţine legătura cu informatorii din teren şi pentru transmiterea informaţiilor obţinute.
Cine nu îşi aminteşte de un film al celebrului 007, James Bond, în care acesta folosea o armă spectaculoasă, un stilou cu otravă?
Creatorul lui 007, scriitorul britanic Ian Fleming, fost ofiţer de informaţii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a inspirat de la o armă creată de specialişti britanici în timpul ultimei conflagraţii mondiale, un stilou exploziv. O simplă apăsare pe un buton minuscul declanşa spargerea unei fiole cu acid sulfuric, substanţa eliberată ajungea în contac cu un amestec de clorat de potasiu şi alte elemente, care declanşa o puternică explozie.
Un episod întâmplat în anul 1946 a dat motive şi a întărit convingerea americanilor că în lumea spionajului nu există bune intenţii, mai ales din partea sovieticilor. Predecesorul KGB s-a folosit de copii de şcoală pentru a-l supraveghea pe ambasadorul SUA la Moscova, Averell Harriman. Diplomatul american a primit un cadou de la copiii unei şcoli generale moscovite, veniţi într-o vizită la ambasada SUA din Moscova. Ambasadorul s-a aratat încântat şi a lasat cadoul aparent inofensiv în biroul său, unde a rămas multă vreme fără să fie bagat de cineva în seamă. Următorul ambasador american, George F. Kennan, în 1952 a avut o surpriză neplăcută. La un control de rutină, serviciul de securitate din ambasadă a descoperit că respectivul cadou era gol pe dinăuntru şi avea încorporat un microfon minuscul, o bijuterie a tehnicii din vremea respectivă, care putea fi controlat de la distanţă.
Cred că ne putem imagina ce lucruri au aflat sovieticii cu ajutorul dispozitivului respectiv.
Lupta pentru a inventa noi instrumente de spionaj nu a încetat niciodată. Specialiştii care se ocupă cu crearea şi perfecţionarea acestor dispozitive nu resping nici o idee sau propunere, fie că vine din partea publicului larg, fie din mediile academice, este de părere istoricul militar american Peter Caddick-Adams.
Mai mult, serviciile de informaţii se inspiră chiar din filmele de acţiune, afirmă Wesley Britton, un expert în relaţiile dintre lumea spionajului şi cea a creatorilor de filme de ficţiune. Au existat cazuri în care cei de la CIA s-au consultat cu creatorii de efecte speciale de la Hollywood, a mai aratat Britton.
Una din aceste colaborări a fost cea dintre John Chambers, expert în efecte speciale şi creatorul măştilor pentru filmul “Planeta Maimuţelor”, si CIA. Chambers a fost cel care i-a ajutat pe ofiţerii CIA să se deghizeze pentru misiunile pe care aceştia le-au desfăşurat în Laos.
Antonio Mendez, fostul şef al serviciului care se ocupa cu deghizarea agenţilor CIA, a fost recrutat de Agenţie printr-un anunţ în care se căutau serviciile unui expert în tehnici de machiaj.
Acelaşi principiu l-au aplicat şi ofiţerii KGB. Fostul ofiţer de informaţii sovietic, Oleg Gordievski, defector la MI 5, serviciul de securitate internă al Marii Britanii, a afirmat că, pe când era şeful biroului de spionaj de la Londra, Comitetul Central al Partidului Comunist sovietic i-a dat instrucţiuni să obţină copii ale oricărui nou film cu James Bond şi să încerce să copieze fiecare dispozitiv de spionaj care apărea în film.
Foto: nyepartydc.com
