Au mai rămas doar câteva luni până când România va trebui să-şi deschidă piaţa terenurilor pentru cetăţenii străini, conform obligaţiilor asumate prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Apropierea termenului de liberalizare a pieţei funciare, odată cu 1 ianuarie 2014, dar şi absenţa unor mecanisme de protecţie sau de reglementare internă împotriva speculatorilor de pe pieţele internaţionale îi nelinişteşte atât pe fermierii români, cât şi pe toţi cei care au o legătură cu agricultura românească. Oamenii se întreabă, pe bună dreptate, de ce alte state care au aderat înaintea României la Uniunea Europeană au reuşit să obţină derogări de la termenele asumate prin tratate de aderare şi mai au înainte ani buni până la deschiderea pieţelor interne, în timp ce România trebuie să se conformeze peste câteva luni.
Se mai întreabă de ce, în ţara noastră, în pofida apropierii termenului limită şi a promisiunilor succesive făcute de mai mulţi miniştri ai agriculturii nu s-a înfiinţat niciun organism care să reglementeze strict modul în care se pot face aceste vânzări. De ce nu se găsesc soluţii prin care să încurajăm arendarea şi nu vânzarea. De ce n-au fost propuse legi care să tempereze elanul celor care se gândesc că terenurile de la noi sunt nu numai printre cele mai fertile din Europa, dar şi printre cele mai ieftine.
Pe lângă derogări obţinute prin notificarea Comisiei Europene, anumite state au mers chiar mai departe, este cazul Ungariei, care anul trecut a interzis prin Constituţie vânzarea către străini a terenurilor şi a stabilit pedepse cu închisoarea pentru asemenea tranzacţii.
În alte state ale Uniunii Europene deşi legislaţia pare permisivă tranzacţiilor imobiliare către străini, asemenea achiziţii sunt, în practică, aproape imposibil de făcut. Un pachet legislativ care se împleteşte cu hotărâri ale administraţiilor locale face ca în Polonia sa nu poţi cumpăra practic, ca strain, niciun metru pătrat de pământ. La fel se întâmplă în Franţa ori în Germania.
Noi însă, n-am liberalizat încă piaţa noastră pentru străini, dar am ajuns să ne numărăm printre primele ţări din Europa la cedarea de pământ agricol către cetăţeni străini prin intermediul companiilor.
Deja capitalul străin controlează mai bine de 700 de mii de hectare de teren în România, adică 8,7 % din suprafaţa arabilă. Liberalizarea pieţei terenurilor agricole va face din ţara noastră un nou El Dorado pentru amatorii de terenuri fertile şi mai ales ieftine. Iar preţurile vor continua să scadă din cauză că şi mai mulţi români speriaţi de noile impozite vor căuta să-şi vândă terenurile.
Dacă nu vrem să ajungem în situaţia unor state africane sau sud-americane care au cedat de la un sfert până la aproape trei sferturi din terenul lor străinilor ( e cazul Liberiei), atunci acum, în ultimul ceas trebuie să facem ceva.
Cu stimă,
Nechita Stelian Dolha,
Deputat PNL
