Numele meu este Mihai Rapcea, am 37 de ani şi sunt de profesie avocat. Locuiesc în sectorul 4 al Capitalei şi sunt votant cu drepturi depline în colegiul 19 pentru Camera Deputaţilor. Ca şi voi, toţi ceilalţi concetăţeni, cunosc valoarea banului, duc o viaţă în care îmi câştig existenţa prin muncă, într-o ţară în care nimeni nu îţi face nimic cadou pe degeaba, iar statul nu ştie decât să îţi bage mâna în buzunar.
Nu mă mai las uşor păcălit şi minţit de politicieni, căci experienţa din ultimii 22 de ani a dovedit că toţi cei ajunşi la putere au ştiut în primul rând cum să îşi umple ei buzunarele, fără să le pese de cei care le-au dat votul. De-aia o ducem cum o ducem în prezent.
Mai grav este însă, că simţul nostru civic şi moral, al oamenilor obişnuiţi, s-a deteriorat îngrijorător, nu de puţine ori auzind de la diverşi concetăţeni opinii care scuzau într-un mod penibil comportamentul imoral sau abuziv al unor politicieni prinşi că au furat din banul public: “Păi ce, dacă tu ai fi în locul lui, nu ai face la fel ?”
Am refuzat cu indignare ideea – şi o refuz şi acum – că nu mai există oameni oneşti în România, care să îşi ducă la îndeplinire corect atribuţiile ce le revin în calitate de aleşi ai poporului în Parlament. Unii îi vor spune idealism, însă eu, după ce am vizitat o mare parte din Europa, voi spune că este realism. Cei ce au plecat la muncă “afară” măcar o dată, vă pot confirma un lucru cu certitudine. În ţările din Vest există mai multă rigoare şi corectitudine în relaţiile dintre oameni, fapt ce se reflectă şi la nivelul relaţiei alegător-ales.
Criza politică, socială şi economică din România, este în primul rând o criză morală, o abdicare de la valorile ce ar trebui să unească o colectivitate: aportul adus de fiecare pentru binele comun, uneori pus înaintea celui personal; rezistenţă morală în faţa tentaţiilor puterii (căpătuiala şi abuzul).
În această situaţie tristă, în faţa unei societăţi corupte moral la nivel general, simţi că nu ai ce alege iar singura soluţie pentru o viaţă mai bună, în siguranţă, este emigrarea.
Faptul că eu, care am scris aceste rânduri, dar şi tu, cititorule, afirmăm – respectiv confirmăm realitatea acestui adevăr – CORUPŢIA MORALĂ GENERALIZATĂ A SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI – îmi dă totuşi o speranţă. Dacă mai sunt oameni care realizează prăpastia în care ne aflăm, înseamnă că nu suntem cu totul pierduţi. Este posibilă salvarea noastră, a tuturor, fără a trebui să ne părăsim ţara. Un dicton înţelept spunea că “singura condiţie ca Răul să triumfe este ca OAMENII BUNI SĂ NU FACĂ NIMIC”.
Pasivitatea românilor faţă de politică îşi are rădăcinile în educaţia noastră, tributară opresiunii regimului comunist. Am fost îndoctrinaţi să credem că nu e cazul să ne implicăm în politică, unde mişună rechinii şi este mizerie morală, iar cei care ne-au servit această lecţie ne cer mereu să îi lăsăm pe ei să îşi murdărească mâinile cu infama preocupare numită politică. Cuvântul politică provine din limba greacă, şi înseamnă implicarea în viaţa cetăţii (polis).
Politica din România a devenit apanajul exclusiv al aşa-zisei “clase politice”, a cărei primă preocupare a fost aceea de a îngrădi accesul cetăţeanului de rând la funcţiile publice, elective, politice. Grija cu care marii moguli ai politicii româneşti restricţionează accesul în lumea politicii a unor nou veniţi reflectă în fapt doar grija acestora de a nu pierde controlul asupra resurselor materiale ale ţării pe care o fură şi o spoliază.
În aceste condiţii, consider că principalul efort al alegătorului trebuie să fie acela de a IEŞI DIN PASIVITATE şi de a vota oameni nepătaţi organizaţi în partide noi. Căci pe cei vechi îi ştim. Foşti securişti sau nomenclaturişti ai regimului comunist al lui Ceauşescu, aceştia se rotesc la putere periodic, pentru a creea impresia că în România există democraţie reală. Acest cerc vicios al puterii corupte nu poate fi rupt decât prin votul alegătorului ieşit masiv la urne, pentru că puterea actualei clase politice se bazează în principal pe faptul că TU VEI STA ACASĂ ŞI NU VEI IEŞI SĂ VOTEZI, DEOARECE NU MAI AI ÎNCREDERE.
În mod paradoxal, deşi Constituţia şi sistemul democratic ne oferă soluţii pentru a trimite în Parlament oameni oneşti, animaţi de intenţii bune, constatăm că noi românii, la fiecare 4 ani am trimis să ne reprezinte în Parlament aceiaşi “oameni politici”, fără să îi sancţionăm la urna de vot pentru furăciunile lor.
Explicaţia rezidă în faptul că o mare parte dintre noi şi-au pierdut speranţa într-un viitor mai bun al ţării, adică în potenţialul naţiunii de a mai da Fii care să se preocupe de binele comun al Ţării. În schimb, şarlatanii, hoţii, devalizatorii banului public au avut întotdeauna mijloace de a cumpăra votul unor mici minorităţi (ţiganii, pensionarii, muncitorii din zonele defavorizate) cu un kil de ulei şi unul de zahăr, asigurându-şi locul în conducerea şi spolierea ţării prin coruperea alegătorului – pe fondul sărăciei generalizate de care tot ei – hoţii banului public – se fac vinovaţi.
Acest cerc vicios nu poate fi rupt decât într-un singur fel: SĂ IEŞIM MASIV LA VOT, pentru a acoperi frauda şi votul cumpărat.
Între a sta acasă, ştiind că vor ieşi tot cei vechi şi nimic nu se va schimba, şi a ieşi să votezi un om cu un trecut nepătat, eu aleg cea de-a doua variantă. Acord o şansă speranţei că se poate şi altfel. Exact precum un bolnav de cancer: pot sta pasiv, ştiind că boala avansează spre un singur deznodământ, FĂRĂ SĂ FAC NIMIC, sau pot încerca măcar să duc la capăt tratamentul, chiar dacă nu am garanţia vindecării.
Personal, voi alege să ies la vot şi îl voi vota pe Daniel Fenechiu. Este avocat ca şi mine, un om al legii. Cunoaşte şi binele şi răul, dar a ales să meargă doar pe calea cea dreaptă. Ştiu că este animat de intenţii generoase şi că doreşte să facă ceva bun pentru România. Dacă va ajunge în Parlament, sunt sigur că nu va uita de unde a plecat şi nu se va grăbi să îşi umple buzunarele, cum fac ceilalţi. Are prea mult bun simţ, lucur ce poate fi ucigător în politica noastră. De asta nu îi dau nici prea multe şanse să reziste într-un Parlament plin de lepre. Însă îmi permit să sper că şi alţii vor vota, acolo unde sunt, dacă vor avea de unde, oameni precum Daniel Fenechiu, şi că noul Legislativ va fi unul curat, fără securişti, fără foşti informatori, fără “băieţi deştepţi”, fără beizadele şi manelişti.
