Intr-o lume in care totusi copilulcu CES are legatura cu discriminarea ,intr-o lume in care adevaratele valori se citesc doar din beneficiile personale si intr-oexpresie cotidiana cu rol integrativ in asa zisul rand al lumii,prezentul material se constituie ca o pledoarie pentru nondiscriminarea copilului pentru depasirea prejudecatii ,deschiderea spre uman,deschiderea catre sufletul de copil.
PROF.CONSILIER SCOLAR,CORINA TONITA,SEGARCEA,DOLJ
Este de fapt,o incursiune in lumea sensibila ,in lumea in care prejudecatile cotidiene nu isi au rostul,olume care ia nastere din empatie si compasiune.
Deschizand portita acestei lumi,deschidem de fapt propriul suflet spre uman,spre celalalt,eliminand egoismul,regasind un altruism pur in care nu este nici urma de prejudecata. Fundamentata pe observatii riguroase ,din pacate,dintr-o experienta cuprinsa pe putini ani ,aceasta pledoarie incepe pe buna dreptate prin prezentarea unei realitati sumbre referitoare la modul de raportare la copilulcu ces ,raportare izvorata din realitatea vietii cotidiene.
Copilul cu CES face si el parte din aceasta realitate,chiardaca isi are locul lui bine stabilit in ea,un loc pe care din pacate il atribuim noi prin intermediul prejudecatilor de tot felul ,prinintermediul sistemului nostru de valori ce se vrea a fi o integrare in mersul firesc al lumii ,un mers firesc in care copilulcu CES nu are loc,deoarece este diferit,iar aceasta diferenta are un aspect negativ in sistemul de valori al individului.
Deci,impunanduni-se ca o conditie a realitatii existentiale,copilul cu CES ,este mai degraba un instrument decat un copil.Faptul ca aceasta caracteristica de instrument a copiluluicu CES a fostconstientizata a atras dupa sine reactia imbucuratoare a scolii care in ideea ca diferenta de care vorbeam mai sus sa nu isi spunacuvantul in sens discriminator ,a produs transpunerea acestor copiidin scolile speciale in invatamantul de masa.Mult discutata aceasta transpunere,mult contestata aceasta idee ,are totusi un rol socializator imens in sensul ca nu este o solutie ideala faptul sa izolam acesti copii de restulcopiilor pentru un anumit numar de ani,pentru ca apoi sa ii redam societatii ,de obiceicomplexati,cu o integrare dificila in societate,care se acutizeaza la reactiilenoastre nu tocmai primitoare.
Pe langa rolul de socializare imens,rol care isi substituie si integrarea atat de necesara in societate,se produce si o acomodare a noastra in general,o acomodare a copiilor in special,atat de necesara schimbarii mentaluluifata de acesti copii .Si schimbarea mentalului ar trebui sa porneasca de la noidascalii,caci noi nu suntem altceva decat parintii spirituali ai acestorcopii in special,ai tuturor elevilor in general,in noi sta forta de schimbare,noisuntem substratul gandurilor lipsite de prejudecata si egoism.Si este responsabilitatea noastra,deoarece suntem agentii educatiei prin intermediul institutieipe care o reprezentam,institutie cu rol fundamental in educatia si formarea personalitatii indivizilor.
Intrebarea care deschide aceasta pledoarie –COPILUL CU CES UN INSTRUMENT SAU UN COPIL ?-ni se impune ca o conditie impetuoasa prininsusi faptul ca suntem dascali si deci parinti spirituali ai copiilor care ne sunt elevi.Scoala ar trebui sa reprezinte caminul in care copiicu CES sa regaseasca linistea si echilibrul interiorpentru a-si depasi complexele si pentru a-si dezvolta aptitudini integrative corespunzatoare unei societati in schimbare . Insusi modul in care este formulata aceasta intrebare,folosirea cuvintelor,instrument,copil,prezinta o realitate sumbra care graviteaza in jurul a doi poli opusi prinsemnificatie si inteles,caci nu putem vorbi de copil si de intrument ca doua lucruri apartinand aceluiasi continut. Si atunci,care este solutia ?
Primul pas a fost facut,prin integrarea copiilor cu CES in invatamantul de masa,insa depinde de noi,daca vom face urmatorii pasi,sianume,depasirea prejudecatilor de tot felul in raportarea noastra la acesti copii,cultivarea sentimentelor in care adevaratele valori izvorasc din nobletea sentimentelor umane,cu caracter moralizator,caci vina in cazul acestorcopii nu este a lor,ci a noastra daca nu vom face acesti pasi.Numai in acest mod,putem evita diferentierea si deci discriminarea.
