Dacă centura se va face prin nord sau prin sud, personal nu mă interesează. Nu am nicio proprietate. Oricum, nu pun mare preţ pe proprietăţi şi, dacă aş putea, aş sta toată viaţa în chirie. Cu condiţia să fie o chirie decentă. Centura revine însă în atenţie şi ne stă ca o sabie a lui Damocles deasupra capului. Ori vrem sud, ori nu avem nimic.
Nu voi intra în disputa traseului fiindcă aşa cum v-am spus nu mă afectează nici dacă trece pe deasupra oraşului. Nu cred că va fi mai zgomotoasă decât avioanele care şi-au făcut un obicei să ne zumzăie viaţa în fiecare week-end. Altceva vreau să aduc în atenţie: lipsa de viziune a tuturor celor care au condus acest oraş din 1990 încoace, fie că s-au numit Toniuc, Popescu sau Moldovan. Îmi amintesc anii în care regretatul arhitect Emil Lefelmann îşi răcea degeaba gura să spună că oraşul se extinde, că autorizaţiile trebuie eliberate cu grijă pe baza unei viziuni clare a felului în care va arăta Bistriţa peste câteva decenii. Dacă nu au viziune cu ce se deosebesc ai noştri conducători de noi? Probabil cu viteza cu care aprobă sau nu aprobă vreo autorizaţie de construcţie în funcţie de cât de interesat e solicitantul. Dacă interesul e mare şi omul darnic, avizul e rapid. Dacă omul se mai gândeşte, avizul întârzie. Nu ştiu dacă e aşa sau nu, nu am dovezi. Ştiu doar că, după două mandate, inginerul Vasile Moldovan are vilă în cartierul Subcetate în imediata vecinătate a bisericii unde slujeşte ginerele său. Şi mi-e de ajuns. În mandatul său glorios, pe centura de nord dacă o mai putem numi aşa, unii şi-au făcut viloace până în mijlocul unei benzi de circulaţie, iar alţii şi-au mutat sediile firmelor. Fiind nişte contribuabili mai importanţi decât alţi contribuabili, ei aveau nevoie de un drum nou, dar, dacă se poate, cu sens unic la cât de strâmtă e azi şoseaua cu pricina. Ori, o centură nu are cum fi un drumeag pentru riverani pe care să se pună nişte dâlme pe post de limitatoare de viteză. Dacă Vasile Moldovan şi vizionarii lui erau mai puţin preocupaţi de vilele proprii şi mai mult de dezvoltarea oraşului, aveau, la ora aceasta, o cale liberă pentru un drum de centură care să nu treacă prin oraş şi pe care niciun potentat al zilei nu şi-a ridicat vreun imperiu. Vasile Moldovan şi ai lui nu au fost în stare să asfalteze nici măcar strada care duce la Leoni, cel mai mare angajator al Bistriţei. Nici măcar amărâta de stradă pe care trec zi de zi elevi şi TIR-uri încărcate cu marfă pentru export. Mă mir că nu le e ruşine să mai iasă pe stradă, cu atât mai mult să mai susţină cauze. Ce să mai vorbim de viziune? Ce cauză susţin totuşi aceşti oameni care se opun construcţiei unei centuri, v-aţi întrebat? Cauza propriilor terenuri şi a vilelor pe care şi le-au ridicat în mandatele glorioase ale primarului PDL şi nu numai. N-am nimic împotrivă să o facă. Vreau doar să-mi arate un desen din care să reiasă cum va arăta Bistriţa peste trei decenii. Există un astfel de desen, de proiect, de plan, de orice? S-a gândit cineva mai departe de curtea lui cu garaj pentru limuzină? Dacă nu, atunci să tacă, să se abţină de la vot, iar oraşul să aibă şosea de centură pe unde se poate chiar şi pe deasupra. Nu de alta, dar e nevoie de locuri de muncă, de oportunităţi de dezvoltare. Când ei şi-au făcut viloacele sunt sigură că numai la asta nu s-au gândit. Noi de ce ne-am gândi la ei?
