De aproape 3 decenii, umorul naţional s-a instituţionalizat la Bistriţa, pentru că aici, spune epigramistul Cornel Udrea, tradiţia pomicolă a făcut transferul necesar pentru ca mărul, cândva, oferta unică în Rai, să devină pretext pentru un fenomen artistic-cultural unic şi repetabil. Nume precum Florin Piersic, Draga Olteanu-Matei, Tamara Buciuceanu-Botez, Ştefan Bănică, Ernest Maftei, Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Radu Bilegan, Mihai Fotino sau Jean Constantin sunt câteva nume sonore de a căror prezenţă s-a bucurat festivalul de la Bistriţa, iniţiat de Giuseppe Navarra.
Cunoscutul festival naţional de satiră şi umor îşi are rădăcinile undeva prin anii ’50, când pe scena Casei Orăşeneşti de Cultură a avut loc un spectacol muzical de gen, în două acte, intitulat „Estrada Fulgilor” . Pe acea vreme, directorul festivalului a fost regretatul baron, Alexandru Misiuga, iar coregraf, Corneliu Botoş. În ziarul „Avântul”, din februarie, 1954, un material despre acest moment arată: „…în spectacol sunt ironizaţi birocraţii, chiulangiii, îngâmfaţii, toţi cei care îşi privesc sarcinile fără simţ de răspundere…” . Încă o dovadă că Bistriţa era un nod al umorului este faptul că prima întâlnire a epigramiştilor din ţară a avut loc aici, în 1969, Alexandru Misiuga fiind nelipsit. A doua întâlnire a umoriştilor are loc tot la Bistriţa, la Casa Orăşenească de Cultură, de ziua păcălelilor, un an mai târziu. Cu aceste ocazii, Comitetul Judeţean pentru Cultură şi Artă, precum şi Casa Creaţiei Populare acordau premii şi diplome de participare.
Premiere curajoasă, la mărul de primăvară
În aprilie, 1983, are loc prima ediţie a „Mărului de Aur”. Pentru prima dată, în program este inclus un concurs de satiră şi umor pe trei secţiuni: caricatură, creaţie literară şi intepretare, concursul desfăşurându-se până astăzi. La prima secţiune smulge premiul I, Ştefan Popa, caricaturistul de renume mondial, de mai târziu. În istoricul festivalului, Alexandru Câţcăuan, scrie că această premiere a fost un gest curajos din partea bistriţenilor, pentru că marele Popa’s de astăzi era pe atunci un fel de dizident sub veghea securităţii. Ediţia cu numărul unu al festivalul s-a bucurat de prezenţa cunoscuţilor Dumitru Furdui, Mihai Fotino, Rodica Popescu Bitănescu, Dorel Vişan, prietenul de nădejde al mărului. Ediţiile II, III şi IV urmează aceleaşi tipicuri, se arată în istoria festivalului. La a III-a ediţie, caricaturistul timişorean deja vine la Bistriţa cu expoziţia personală de grafică satirică, galeria din Piaţa Mică fiind gazda. A V-a ediţie o are ca preşedinte al juriului pe „Isoscel”, iubita actriţă Tamara Buciuceanu-Botez, invitaţi speciali fiind şi Nicu Constantin, Ion Caramitru, Horaţiu Mălăele, Nae Lăzărescu sau talentatul comic, Doru Octavian Dumitru din Bacău.
Numele concursului de la Bistriţa a fost pomenit şi în revista “Cântarea României”, fiind scos în evidenţă “aportul organizatorilor dublat de solicitarea lor extremă faţă de toţi oaspeţii”, prin care s-au numărat Ioan Besoiu, Cristina Stamate sau Horaţiu Mălăiele. Şi Ion Tipsie aduce aprecieri în revista “Urzica”, apărută în 15 mai 1988, organizatorii fiind “grădinarii unei faimoase livezi în care creşte Mărul, poate cel mai gustos fruct al umorului românesc”.
În livadă altoită cu “Chiţ cel Mic”
Anii tensionaţi ai Revoluţiei n-au înrgistrat decât o singură ediţie, a VII-a, însă nu există niciun document care să ateste acest lucru, inclusiv presa locală tace. Câţiva ani, Bistriţa n-a mai avut recoltă. În 1992, Mărul reînvie sub genericul “Festivalul Naţional de Satiră şi Umor « Mărul de Aur …Altoit»”, iar directorul evenimentului este nimeni altul decât Alexandru Câţcăuan, zis “Chiţ cel Mic”, rămas gazda festivalului şi astăzi. Lucrurile s-au schimbat, nu mai sunt rigori artistice, se implică şi sponsori, au loc expoziţii pesonale , precum “Doctor de gâze” a lui George Zarafu, iar Fleoşcuţă, comic de factură populară, iese la rampă. Ediţia a X-a îi aduce la Bistriţa pe Ştefan Bănică, Alexandru Arşinel, Nicu Constantin, Romică Ţociu şi Dorel Vişan, artiştii susţinând o gală de neuitat. Cunoscutul umorist clujean, Cornel Udrea, devine prietenul festivalului care în 1994 se bucură de prezenţa unui om politic, Mircea Ionescu-Quintus. Ediţia cu numărul 10 se bucură de un real succes, “Nu jefuiţi femeile geloase” de Tudor Popescu, “Pomana porcului” lui Alexandru Misiuga sau “Versetele lui Dracula” de Alexandru Bindea fiind deliciul festivalului. Numărul 15 al evenimentului marchează un moment editorial, apariţia revistei “Bobârnacul”, publicaţie ce aparţine Asociaţiei Umoriştilor Bistriţeni, director fiind desigur, Misiuga. Prin 1996, se schimbă sigla festivalului, fiind imaginată de marele caricaturist, “omul secolului” intrat în Cartea Recordurilor datorită execuţiei în cel mai scurt timp a unei caricaturi, Ştefan Popa Popa’s. A XIII-a ediţie debutează în “Bobârnacul” cu “Zece bobârnace”, un supliment ilustrat cu caricaturi şi desene ale unor graficieni din Franţa, Spania, USA şi Canada. Ediţia jubiliară din 1999, a cuprins şi “Gala teatrelor pentru copii”, “Gala filmelor de comedie”, “ Salonul Intenaţional de Caricatură” şi “Gala laureaţilor”.
Recolta de toamnă
Anul 2000, schimbă data organizării, festivalul mutându-se în septembrie la casa lui, Staţiunea Pomicolă. Mărul s-a copt în fiecare an, chiar şi anul acesta, mereu în prezenţa prietenilor, invitaţi de seamă. La final ediţiilor, umorul este dezbătut, cu seriozitate, evident, sub bagheta epigramistului Cornel Udrea. De-a lungul anilor, de trofeul “Mărul de Aur” s-au bucurat formaţii şi concurenţi talentaţi din toate colţurile ţării, pe bune, pentru că mărul de aici nu poate fi cumpărat şi nici furat ca în poveste, el se dobândeşte.
Cu sau fără ajutor bănesc “Chiţ cel Mic” reuşeşte mereu să organizeze cunoscutul festival de umor, nu se lasă, vrea ca Bistriţa să fie în fiecare toamnă, capitala râsului. Pentru că „aici şi-au dat întâlnire umorişti din toate generaţiile, aici se schimbă ştafete, aici se încoronează capete şi talente. Ceremonialul este simplu, ritualul neschimbat”.
