Ce zi liberală, nu-i aşa? Relaxaţi şi pe alocuri încrâncenaţi, liberalii s-au întors din concediu şi nu au venit cu mâna goală. Ba chiar aş spune că au venit cu carul plin de nervi. Şi e firesc din moment ce în binecuvântata vacanţă parlamentară, „trei crai de la Răsărit” şi-au permis să tulbure liniştea liderului cu tot atâtea voturi. Tot mirosul de crin s-a făcut praf din cauza unui biet trandafir portocaliu. Câtă nedreptate!
În timp ce mânuţele liberalilor cu funcţii şi indemnizaţii primite din Palatul Administrativ erau când sus, când jos, în funcţie de cât de tare dicta conştiinţa versurile „trei Doamne şi toţi trei”, telefonul de serviciu al liderului şi-a permis să sune tocmai în vacanţă. Cunoaşteţi senzaţia, nu? Dacă ai pus mâna pe aparat şi ai apucat să răspunzi, următoarea mişcare este răzbunarea. Pentru nimic în lume liderul nu trebuie deranjat în vacanţă! Să vă fie învăţătură de minte. Cum lesne vă închipuiţi, liderul tulburat din meditaţie nu le-a mulţumit celor care i-au dat dureri de cap înainte de sesiune. Cum care sesiune? Parlamentară, că doar nu la „Spiru Haret” cu repetiţie. Nici n-a călcat bine pe pământ străbun că l-a şi înconjurat gaşca veselă, dornică de delaţiuni. Şi, cum orice lider acţionează, a scos săgeţile albastre pe care scrie „excludere” şi a tras. Mă întrebaţi dacă a nimerit? Habar nu am. Cred că nici dânsul nu ştie. Comitete şi comiţii se vor întruni şi vor dezbate, Delegaţii Permanente vor analiza, anii vor trece, multe se vor spune şi cred că, în final, nu se va mai întâmpla nimic. Oricum, gestul contează, iar pe mine gesturile mă impresionează. Să-i excludă, nenică, dacă aşa cer „enteresele partidului”, să dea exemplu poporului, să se facă dreptate! Pe când era să cad în admiraţie şi în minte îmi veneau cuvinte precum „fermitate”, „onoare”, „principii” şi „intransigenţă”, am primit încă un subiect de meditaţie. La ţară nefiind „enteresul” atât de mare ca la judeţ, un primar care nici măcar nu-şi recunoaşte liderii (adică, dacă îi prinde prin comună că lipsesc vreun afiş cu PNL, sigur le dă amendă), e lăsat bine merci în pace, să-şi facă făcutele. Pedeapsa în cazul lui? „Nu-l recunoaştem!”, a ţipat în cor garda de onoare a liderului în timp ce servea la tavă doi maziliţi. Auzit-aţi de Emiluţ Văcar din Lechinţa? Nici eu, dar cică e rebel. Merită dat afară din partid. Dar de Florin Platon din Budacu de Jos? Şi el merită, să ştiţi. E vinovat că nu a strâns o sută de semnături de la liberalii actuali şi viitori şi, dacă îmi daţi şi mie voie, e mai vinovat că s-a lăsat săpat de „foştime”, cea care a strâns mai mult de o sută ca să demonstreze că nu e nimic de capul tinerilor din ziua de azi. Vă daţi seama câtă râvnă, cât curaj, cât devotament faţă de valorile liberale? Nu? Nu sunteţi singurii. Eu m-am gândit să le dau un sfat celor trei de la judeţ pe care îi aşteaptă excluderea: să ceară azil politic în comuna Livezile. Acolo, ei pot să nu recunoască partidul, iar partidul se preface că nu-i recunoaşte. Dacă tot merg, să le facă un bine şi lui Emiluţ Văcar şi Florin Platon, că-s băieţi buni. Sigur la Livezile e o perdea de protecţie şi nicio săgeată nu înţeapă. Trece pur şi simplu ca avioanele care aterizează pe aerodrom. De fapt, de aici începe Wonderland-ul liberal.
