Valoarea aurului

Mai este astăzi aurul tentant pentru a-l achiziţiona? Cunoscătorii în materie observă că preţul la aur se schimbă zilnic. În ultimele săptămâni preţul aurului a scăzut vertiginos. A fost depăşită o limită extrem de importantă din punct de vedere psihologic, de 1600 de dolari pe uncie. Ulterior  situaţia s-a inversat, preţul aurului a început să crescă, iar investitorii au început din nou să cumpere aur în cantităţi apreciabile. Concluzia care rezultă din aceste fuctuaţii este că investitorii apreciază înca metalul galben şi în funcţie de jocul pieţii îl cumpără sau îl revând.


Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind răspândit în stare nativă în natură, el se putea obţine uşor în cantităţi mici. Se crede că aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor bucăţi strălucitoare din nisipurile râurilor şi din depunerile aluvionare, aurul a fost dintotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul său galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa faţă de agenţii corozivi. Uşor de prelucrat, prin ciocănire, el lua forma diverselor obiecte de podoabă sau de cult cunoscute în antichitate. Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se folosesc în amestec cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de diferite nuanţe de galben, alb şi roşu. Acest amestec determină numărul de carate al aurului. Este unul din cele mai dense metale.


Creşterea preţului la aur a fost de durată şi stabilă. Doar în 2011, el a crescut cu 10%, iar în primele trei luni metalul galben a acumulat încă aproape 7%. Însă iată că în aprilie situaţia s-a schimbat brusc: aurul s-a ieftinit cu 0,5%. Cauza a fost  situaţie ciudată şi stranie de pe pieţe.


Potrivit unui expert în problem financiare legate de aur, Mihail Kozakov, Europa şi America n-au putut să găsească o soluţie le ieşirea din criză.


„A avut loc o reestimare a riscurilor în legătură cu escaladarea crizei europene şi datele statistice slabe din SUA în ce priveşte şomajul şi alţi indici. Aurul a fost influenţat şi de faptul că FED (Fondul European de Dezvoltare) nu a spus deocamdată niciun cuvânt despre un nou program de stimulare a QE 3 (Quantitative easing), iar unii analişti, care au prognozat creşterea următoare a preţurilor la aur, aşteptau lansarea acestui program”.


Un alt analist de specialitate, Andrei Dirghin, consider că în contradicţie cu prevederile sumbre ale cotaţiei pe piaţă, preţul este acceptabil.


„Scăderea preţurilor mondiale la aur este determinată de creşterea optimismului pe pieţele de valori. În pofida prognozelor destul de sumbre vizavi de Zona Euro, noi observăm o creştere a cotărilor. Fireşte, creşterea spiritelor pozitive pe pieţele de valori influenţează negativ costul aurului, deoarece aurul este instrumentul speculativ tradiţional”.


Logic, a apărut situaţia în care aurul a pierdut privilegiile sale şi nu se diferenţiază cu nimic de o altă materie brută. Iar întrucât discuţiile despre o eventuală recesiune în Europa nu slăbesc din intensitate, investitorii vând aurul ca şi alte active. Cresc temerile în privinţa viitorului valutei euro. Astfel, aurul se află pe un taler al cântarului, în timp ce pe celălalt se află dolarul american. Şi el, judecând după toate probabilităţile, iese învingător în prezent.


„Acest lucru arată că, în viitorul apropiat, dolarul SUA va fi puternic, iar aurul va fi slab. Ultima scădere are loc în cadrul tendinţei generale de pe toate pieţele financiare, când oamenii fug de riscuri, fug de toate activele riscante. Ceea ce se întâmplă confirmă încă o dată că aurul nu este „o oază liniştită” pe care poţi aştepta furtuna. Aurul este un instrument speculativ obişnuit, care este cumpărat şi vândut în funcţie de ceea ce se întâmplă în ansamblu pe pieţe”.


Însă investitorii nu vor renunţa niciodată la acest instrument, este de părere Andrei Durghin.


„Întotdeauna, investitorii îşi vor păstra o anumită parte din investiţiile lor în metalul valoros pentru ca în cazul unei agravări puternice a situaţiei economiei mondiale să nu piardă totul. Aurul rămâne un activ destul de atrăgător, în primul rând, pentru că, în prezent, ritmul de creştere al extragerii nu ţine pasul cu ritmul de creştere a cererii la aur. De aceea, în următorii 5 ani, creşterea va depăşi oferta, ceea ce va duce la o sporire a costului la aur pe pieţele mondiale”.


Nu trebuie să uităm şi faptul că aurul se află în sfera de interese a băncilor centrale din ţările dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare. Iar dacă ultimele au jucat un rol activ la creşterea anterioară a preţului la aur, primele pot doar printr-o aluzie la refuzul de a sprijini economiile slabe să ridice aurul la noi înălţimi.


Este de văzut în actualul context, modul în care va aborda problema  exploatării aurului din Munţii Apuseni, guvernul Ponta.


Declaraţia premierului Victor Ponta făcută la un post de televiziune ieri, în care preşedintele Traian Băsescu este acuzat direct că a intervenit în favoarea unei companii străine, depăşindu-şi clar competenţele, demonstrează că în joc sunt interese mari, iar în viitor într-un fel sau altul disputa va fi tranşată.