Satul Mocod aparţine de comuna Nimigea şi este recunoscut pentru câteva tradiţii menţinute până nu demult vii. Una dintre ele este „Craii Mocodului”, o tradiţie veche de 300 de ani care aduna în fiecare an de Paşte lumea la biserica din sat obligatoriu îmbrăcată în straie populare, iar mai apoi la „pedepsirea” feciorilor din sat care au încalcat normele de convieţuire şi la elogierea gospodarilor care ies primii la arat.
Tradiţia a fost menţinută vie până în anul 2007 cu puţinele fonduri ale comunei Nimigea sau cu sprijinul de la Centrul Judeţean pentru Cultură. Anul acesta criza s-a simţit şi în zona culturală, primarul Mircea Runcan „sărind” peste această tradiţie din lipsa fondurilor.
Spre surprinderea multora însă, satul Mocod rămâne încă viu, cu tradiţiile sale, cu oamenii săi, cu viaţa sa liniştită cu ajutorul mijloacelor moderne. Silvia Teletin originară din Mocod, provenită dintr-o familie în care tainele cojocăritului s-au transmis din generaţie în generaţie se „încăpăţânează” să menţină vie tradiţia folosindu-se de un blog şi o pagina pe facebook unde îi lasă pe curioşi să admire poze vechi de 100 de ani, dar şi câteva noi, semn că costumele populare nu au dispărut în totalitate în micuţul sat din ţinutul Năsăudului.
„Mai întâi am făcut blogul, intenţia era să scriu o mică istorie a satului şi impresii propri. Lipseau însă documentele, aşa că m-am orientat spre imagini şi aşa a luat naştere profilul de facebook. În plus, facebook este mult mai popular şi tinerii apreciază mai mult acest profil. Mai întâi am pus fotografii din arhiva personală, a bunicilor, apoi de la vecini şi încet încet de la toţi care s-au oferit. Profilul nu este gata şi nici blog-ul, tot timpul apar poze noi, informaţii, mereu e cineva care aduce poze. De exemplu Primăria Nimigea mi-a pus la dispoziţie un dosar cu informaţii despre Mocod. Adevărul este că introducerea în lumea virtuală a satului este o încecare disperată de a-i salva tradiţiile. Craii de la Mocod, o sărbătoare specifică şi unică în lume nu se mai ţine…în 2007 a fost ultima”, ne spune tânăra care a pornit tot demersul.
Ce a determinat-o să treacă în virtual? Ei bine, chiar o dorinţă de a reînvia tradiţiile şi de a ajunge la cei mai tineri, la generaţia următoare. De aici lucrurile au evoluat într-o manieră cât se poate de naturală: sătenii plecaţi în străinătate şi-au făcut cont pe facebook doar să mai ţină legătura într-un fel sau altul cu locurile în care au copilărit.
„Cred că ei (n.r. cei mai în vârstă) o păstrează, dar şi de la ei a început devalorizarea tradiţiei, paradoxal… Am început să fotografiez costume populare şi am întrebat cine le mai are şi ştiţi ce au spus unii? Că le-au aruncat sau le-au vândut, uneori pe un preţ de nimic… erau haine „ţărăneşti” şi pentru „domni” nu erau bune. Au adoptat cultura nouă şi au lăsat la o parte tradiţiile vechi ca fiind lipsite de valoare”, ne spune Silvia întrebată dacă bătrânii din sat mai păstrează tradiţiile.
Întrebată cum privesc tinerii această iniţiativă, Silvia îmi spune că inclusiv cei mai tineri vor să participe cu fotografii şi informaţii şi că uneori are impresia că acest ajutor vine din dorul de amintirile bunicilor şi părinţilor.
”Costumele populare de la bunica şi mama mea încă le am şi acum există şi acest fond virtual de amintiri al satului. Mă pasionează cultura populară, cu atât mai mult cu cât am crescut cu ea. Familia noastră a fost mereu înconjurată de tradiţii, mai ales datorită meseriei bunicului şi trebuie să recunosc că am învăţat să apreciez tradiţiile de la străini. Când am văzut cât sunt de încântaţi de tradiţiile noastre şi ce minune e pentru ei orice lucru făcut manual şi cu cât respect îi privesc pe meşterii populari… a fost o lecţie pentru mine”, completează Silvia.
Aşteptăm ca tradiţiile sătenilor nelipsiţi de la festivaluri şi chiar din scenele filmului „Ion”, să fie reînviate prin bunăvoinţa Centrul Judeţean pentru Cultură, până atunci vă invit să admiraţi părticelele virtuale din tradiţia şi cultura satului Mocod.
Pentru mai multe fotografii vizitaţi-ne albumul de facebook aici.
foto: facebook
